Zemaniere și zemancipare

Ilustrată romană dintr-o seară caldă de noiembrie. Tribuna Trastevere zumzăie pașnic în așteptarea primului fluier. Curva Sud fierbe meridional și împletește reproșuri, dorințe, frustrări și dragoste veche. Fanii cântă și scandează în torente, fără a uita să înfigă pumnale în inimile lui Zeman și Tachtsidis. Antrenorul ceh și mijlocașul grec sunt greu de iubit și ușor de arătat cu degetul pentru noua imagine a Romei. Fiindcă Roma de azi și-a lepădat hainele de prințesă capricioasă și seamănă cu o culegătoare de puncte cu sudoarea șiroind sub tricou. Romantism la Zeman? Haida-de. Mai degrabă un papă musulman. Vițurile de tip „Roma e Amor citit de dos” au ieșit din uz. Cehul cu vorbă molcom-sfătoasă își duce mai departe ideile îngemănate: zemanierea și zemanciparea. Accidentările unora și blazarea altora îi servesc de minune pentru ceea ce vrea de la echipă: trudă neobosită, devotament, întrajutorare și cât mai puține broderii. Curva Sud înțelege, dar nu acceptă. Ba chiar dă la iveală un banner pe care ard cuvinte grele. Asta în condițiile în care, la sfârșitul meciului cu Palermo, Roma avea să devină echipa cu cele mai multe goluri marcate în campionat.

Însă una e paraponul personal și alta dragostea pentru echipă. Când începe imnul lui Antonello Venditti, tot stadionul se molipsește de la temperatura Curvei Sud. În fiecare spectator zace un absolvent de Conservator, secția canto. Olimpico devine o Scala plebee, în care „Roma, Roma, Roma” pare repetată sub bagheta unui dirijor perfecționist și sadic până la demență. Cu toată siropoșenia lui de San Remo, imnul îți umezește ochii. Și chiar dacă ții cu dușmana Lazio, ceva te împinge să cânți rapsodia Romei. Așa că îngâni de probă un vers. Apoi îl intonezi ceva mai însuflețit pe următorul. Și te surprinzi cântând în gura mare până la capăt, cu o peliculă de sudoare pe frunte, emoție în suflet și recunoștință pentru că Dumnezeu îți dă asemenea momente.

Zeman, firește, o știe pe-a lui. Senatorii De Rossi, Taddei, Pjanic și Perrotta sunt „a dispozitione”, adică stau pe bancă, iar Stekelenburg e accidentat. Zemanierea înseamnă trimiterea pe teren a rezervei de portar Goicoechea și a unui trio de mijlocași deprinși cu muncile grele ale câmpului: Bradley, Tachtidis și Florenzi. În apărare, Piris și Marquinhos câștigă prestanță cu fiecare secundă. Singura concesie a zemanierii e păstrarea unui atac de fantezie latină, în care Lamela și Osvaldo deschid mereu culoare, iar Totti inventează mereu culori. În fața acestei Rome, Palermo își expune întreaga debilitate și așteaptă crucificarea. Singur Miccoli încearcă străpungeri de front, dar se sufocă în absența sprijinului. Roma testează rețeta zemancipării de sub ideea că fotbalul înseamnă delicatese pentru public și finaluri-dezastru după începuturi-miracol. Zeman a insuflat atitudine și spirit de comando unei trupe de pleziriști solari și inconștienți. Și chiar dacă vor exista și cârtitori pe Olimpico, Roma de azi mizează ceva mai mult pe rigorismul mijlocașilor decât pe sclipirile atacanților.

Prin grija unui arbitru De Marco submediocru, se termină doar 4-1 pentru Roma. În oglindă, Lazio a pierdut ceva mai devreme tot cu 4-1. Coincidență, ambele echipe romane au avut de înfruntat sicilieni. Iar duminica viitoare se joacă Lazio – Roma. În clasament, cele două sunt vecine și le despart două puncte. În viață, vulturul e singur când domină cerul, pe când pe pământ lupul prinde curaj abia când se-adună haita. Numai că fotbalul se abate uneori de la litera vieții și virează spre poveste, fantezie și vis.