Burlesc despre Burleanu

Discuția a început așa, din senin, la oră târzie în redacție. La o săptămână de șefie la FRF, Răzvan Burleanu și-a împărtășit primele impresii după epoca Mircea Sandu. „Persistă încă senzația de ruptură temporală”, scrie, pe blogul lui, noul președinte.

Sunt gândurile unui tânăr de doar 29 de ani, dar care a avut timp să parcurgă (parcă prea) multe în viață. Arbitru până la 19 ani, absolvent al Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, angajat la Primăria Municipiului Bacău, la Parlamentul României – Comisia juridică, Autoritatea Electorală Permanentă, Administrația Prezidențială – Departamentul pentru minorități naționale. Din 2008, co-președinte al Institutului European pentru Democrație Participativă – Qvorum. Din 2012, președinte al Federației Române de Minifotbal, ulterior președinte al Federației Europene de Minifotbal și vicepreședinte al Federației Internaționale de Minifotbal etc, etc. Pauză de respirație.

Discuția a început așa, din senin, la oră târzie în redacție. „Mă, dar când le-o fi făcut pe toate? Când a avut timp?”, se întreabă unul dintre colegi. „E bazat”, spune altul, ușor malițios. „Dar și-o fi găsit răgaz și pentru el, doar pentru el?”, revine celălalt. Iar gândul îmi zboară la anii de facultate, atunci când mă minunam de forța unora dintre colegi, multilateral dezvoltați, cum răutăcios le ziceam, și mă întrebam unde găsesc resurse și energie pentru a urma cursurile a două sau trei sau, cine știe, poate chiar patru facultăți. Oameni-orchestră, spuneam și mă întorceam ceremonios la grădina mea interioară, la bucătaria mea. Pauză de inspirație.

Discuția s-a sfârșit la oră târzie, așa cum începuse, din senin. „Nu mă pot stăpâni să mă gândesc: ce ironie, un sediu din sticlă care a fost mai opac decât betonul…”, scrie președintele-blogger despre Casa Fotbalului. Iar eu nu mă puteam opri să nu gândesc: ce armonie!, după opacitatea din trecut, fotbalul românesc se pregătește pentru o viață atât de vizibilă, extravagantă și lipsită de concret. Pauză de admirație.