M-am ferit întotdeauna, dintr-un nedefinit instinct de autonomie, să mă înscriu în rândul plătitorilor de taxă de înmatriculare, taxă de drum, taxă de mediu, asigurări, reasigurări, taxă de pod, de autostradă, taxă de patru roți și de volan pe stânga și care or mai fi. Chestiune de alegere, nimic deosebit. Am preferat, prin urmare, viața de pieton. Pașii m-au dus, inevitabil, prin tramvaiele RATB-ului. Iată una dintre poveștile trăite recent.
Un drum de câteva stații, cu tramvaiul 16. Șicanat de un taximetrist, vatmanul îl blochează pe acesta într-o intersecție și coboară să își regleze conturile. Mă rog, cum se întâmplă la ordinea zilei în țara asta prea nervoasă. În tramvai, tot felul de oameni. Pensionarii, beneficiari ai unor gratuități. Ca multe echipe din Liga 1, care trăiesc dar nu mai știu pentru ce. Alții, clandestini, asemenea câtorva echipe care trec prin campionatul nostru doar pentru a pune mâna pe banii din drepturile TV. Și câțiva plătitori. Toți s-au împărțit în două tabere: simpatizanții vatmanului și „electoratul” taximetristului. Nimeni, dar absolut nimeni nu a nădușit impacientat de întârziere, nimeni, dar absolut nimeni nu s-a gândit măcar să ceară vreo explicație. Ce orar, ce drepturi? O Românie în miniatură, blocată undeva între stații, cu o întârziere de jumătate de oră care nu afecta pe nimeni.
Mă sună părinții, dintr-un oraș de provincie. „Ne-au ras toate grădinile, pomii, florile, tot. Au făcut una cu pământul munca noastră, nevinovată, de o viață. Cică vor să cosmetizeze orașul, să îl modernizeze”. Nimeni nu i-a întrebat nimic, niciun sondaj public, nicio dezbatere locală. În final, ca un rezumat ironic al unei vieți trăite cu fonduri europene: „Apă caldă nu avem de un an”.
Ajung acasă, deschid televizorul. Fatalitate: posturile preferate nu mai erau la locul lor. Cică se reorganizează grila de programe. De plătit, am plătit ceva, de primit, am primit altceva. Nu mai contează ce ți se dă, important e că ți se dă. Să strigi, să ceri explicații, să îți aperi drepturile? Fandacsii.
De ce toate aceste povești? Cam ăsta e și tabloul Ligii 1 când vine vorba despre drepturile de televizare. Pe cine interesează de unde vin banii, pe cine interesează dacă sunt legali sau nu, ce offshore își face pomană cu noi sau cum sunt împărțite iluziile? Important e că avem un LPF care ne vrea binele. Important e că avem un loc în lumea asta năucă. Și cel mai important este să stăm la locul nostru, să votăm atunci când ni se cere.
Nu știu voi cum sunteți, dar eu am veșnica impresie că asistăm la o îndobitocire continuă. Prostimea la locul ei, ceilalți cu treburile lor. Suntem corupți endemic, din toate punctele de vedere, politic, social, existențial. Dacă nu vă sună cunoscut, îmi permit să vă reamintesc: Crimeea a fost smulsă Ucrainei fără să se miște un deget. La noi, încă se merge cu tramvaiul și, din când în când, aleșii se dau cu barca. Încă spre binele nostru.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER