M-am lămurit de mult. Nu există democrație în fotbalul românesc. Așa cum nu cred că există cu adevărat nici în societatea românească. Nu îi poți cere unei populații obișnuite să se adune fără a forma un grup – vorba filosofului – să aibă reflexe de agora.
Am crezut că decăderea granzilor din București și apariția polilor de putere în provincie va deschide calea către normalitate. Timișoara, însă, a fost și va rămâne o flacără care arde prea repede, Oțelul doar o țâfnă Muntenească într-o Moldovă fără tradiție, Vasluiul o toană a pământului și a recoltelor. Asta ca să dăm câteva exemple recente. Nu prinde moftul ăsta la noi, nu merge cu polii de putere nici în fotbal.
Dacă am reușit vreodată ceva, a fost când ne-am lăsat supuși sub dominația luminoasă a vreunui norocos. Fie că s-a numit Steaua, fie CFR, în ultimul timp. Avem nevoie de un lider la care să aderăm cu toții și a cărui bună dispoziție să fie întreținută de un „iepure”, doi, fără visuri de mărire. Înainte de Revoluție, Steaua și Dinamo au făcut legea nu pentru că așa au vrut ei, comuniștii adică, ci pentru că așa am vrut noi. Craiova Maxima, Argeșul lui Dobrin, UTA sau Petrolul? For fun, adică explozia mămăligii românești.
Iată că am revenit pe matca noastră, după câțiva ani de rătăcire. Aici suntem pe veci stăpâni, așa ne șade bine. Doar că locul „iepurelui” Rapid, din urmă cu șapte ani, e luat pe rând de Astra, Pandurii, poate și Dinamo. Nu aveți senzația unei veselii generale care domină peste toată letargia Ligii 1? Avem burțile goale, buzunarele rupte, dar bine că există Steluța. Cum altfel puteți explica ce s-a întâmplat în tribune la Piatra Neamț?
Am tăiat capetele hidrei și acum ne scăldăm într-o nouă mare hemoragie. Ă‚sta e numele firescului și expresia a tot ce se întâmplă în țărișoara asta. Unii i-au spus cândva hegemonie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER