„Ai grijă la gândurile tale, pentru că ele devin cuvinte. Ai grijă la cuvintele tale, pentru că ele devin fapte. Ai grijă la faptele tale, căci acestea devin obiceiuri. Ai grijă la obiceiurile tale, pentru că devin caracterul tău. Și ai grijă la caracterul tău, pentru că el devine destin”. Vorbele nu îmi aparțin, au fost făcute cunoscute de cea supranumită „Doamna de Fier”, nu de mult dispăruta Margaret Thatcher.
Sforăitor sau nu, asta e definiția libertății. Adică acel lucru care le-a fost interzis steliștilor și rapidiștilor în Giulești. Unii – prizonieri ai propriilor infatuări, alții – blocați în resentiment și vindicativi. Unii uitându-și brusc menirea, alții amintindu-și subit condiția.
Am văzut duminică seară imaginea șablon a tragi-comediei din Liga 1. În tot haosul acela, cel mai manager dintre manageri purta deasupra capului, ca o supremă autoironie, un scaun. Un om cu scaun la cap, cum s-ar zice, care știe că a ironiza înseamnă, înainte de toate, a ști să te iei pe tine însuți în balon.
Peste toate, în final s-a dezlănțuit ploaia. O mare de flegme și otrăvuri pentru un meci fără istoric. Pentru că unii au doar obiceiul prost de a fi huligani, mahalagii și bădărani. Pentru acești bufoni violenți și ironici, trebuie inventată o nouă Doamnă de Fier. Una pe care să nu o doară în borurile de la pălărie. Restul e pamflet.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER