„Capitalismul distruge dragostea” e un grafitti bucureștean văzut cu ceva timp în urmă. Capitalismul propovăduit de Mitică distruge orice urmă de pasiune, ca să nu mai vorbim de demnitate și omenie.
E un curent de opinie extrem de periculos care s-a insinuat în discursul public precum un izvor sub temelia casei. A plecat nu dintr-o piatră seacă, ci din vreun cap sec, e garantat de administratorul prăpădului din Liga 1 și îmbrățișat de mai toate mințile odihnite pe care le vedem promovate pe „sticlă”. Am ajuns să le plângem de milă lui Becali, Copos, Negoiță, Walter sau Niculae, dar avem aceleași sentimente față de fotbal ca mortul față de gropar. Ne dăm de ceasul morții: ce ne facem, că fără ei nu vom putea trăi, că fără banii lor nu există jocul, dar uităm ca în clipa marii împăcări blestemul adus de aceștia asupra tuturor.
Bosânceanu (Farul), Iacov (Național), Penescu (Argeș), Iancu (Timișoara), Mititelu (Craiova), Bucșaru (Urziceni), iată lista investitorilor strategici. Oameni providențiali. De „omul cu banii” are nevoie fotbalul nostru? Sau de pasionați și pătimași, de descoperitori de talente cu fler, de antrenori cu vocație, de administratori cu caracter, de manageri cu viziune?! Banii se fac cu oameni dedicați, nu cu cioflingari aflați veșnic în campanie electorală, fie că e vorba de Ligă, Federație sau CA-urile cluburilor.
Dacă nu vom înțelege asta, vom rămâne pentru totdeauna la mâna unor vătafi purtați pe brațe, care ne vor închide gura cu un mic, o bere și driblingul pinguinului pus pe repeat la tv. Și, în fiecare miez de noapte, se va trezi câte un salvator, asemenea lui Negoiță, să ne anunțe o schimbare istorică: „Vom aduce legende noi”. Legendar.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER