Trei posibile adevăruri de la care să plecăm și alte trei răspunsuri la care probabil vom ajunge:
Să fii loial înseamnă fidelitate și ceva în plus. Istoria recentă a naționalei justifică apelul la astfel de nuanțe. Când junele Chivu marca în poarta Angliei, la Euro 2000, am crezut că l-am întâlnit pe Prințul Fermecat. Între timp, în spate au rămas multe „de ce”-uri și o rană adâncită la fiecare încercare de răspuns. Când Săpunaru îi trântea ușa lui Pițurcă, nu trecuse multă vreme de când le explica puștilor Rapidului ce înseamnă dragostea pentru echipă. Radu Ștefan nu apucă să aibă nici măcar un „când”, că deja are un gând. Chivu, Rădoi, Săpunaru, Tamaș, Radu Ștefan și cați or mai urma. O națională a statuilor aliniate undeva în ploaie, ca o amintire tristă. Cine pune mâna la inimă trebuie să afle că se poate să fii fidel, fără a fi și loial.
Sinceritatea nu aduce după sine neapărat și cinstea. Nu poți spune despre un criminal care își recunoaște fapta că este un virtuos. Pițurcă trebuie să știe că a spune lucrurilor ‘pe nume’ nu garantează și binele naționalei. E nevoie de ceva mai mult. Cum la fel de bine, cei care îi numără cuvintele lui Pițurcă trebuie să știe că, dacă naționala e la pământ, la fel se întâmplă și cu tot ce ține de fenomenul ăsta, inclusiv presă, spectatori și suporteri. Să fii cinstit înseamnă să fii sincer în primul rând cu tine. Dar asta nu o afli când ești tot timpul „în direct”.
Te iubesc mult înseamnă mai puțin decât simplul te iubesc. În elanul de trageri și retrageri naționale, am uitat să ne îndrăgostim simplu, pentru că iubim prea mult și gâlgâitor. I-am întors cu toții spatele iubitei care ne imploră milă în genunchi. Înainte de a uita să fim bărbați, am uitat să fim oameni. Iar pentru unii, asta se traduce prin a nu mai fi fotbaliști.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER