Unele lucruri vin prea devreme pentru a le aprecia la justa valoare. Maxim a parcurs drumul spre fotbalul mare la DOAR 17 ani: Piatra Neamț-Cluj-Barcelona. Altele (bucurii) vin prea târziu pentru a te bucura cu adevărat de ele. Maxim preferă să amâne satisfacția efemeră numită Steaua în speranța unei noi șanse în Vest. Doar dezamăgirile vin la timpul lor. În asta riscă să se tranforme „afacerea” Maxim pentru Steaua.
Privite din afară, lucrurile sunt simple. Spui ‘Steaua e Steaua’ și spui totul. Dacă refuzi așa ceva, te alinți, ești fițos sau ai variante de rezervă. Privite mai de-aproape, lucrurile încep să te pună în dificultate. Începi să vezi nuanțe și personalitate, valoarea pe care oricum o știai pare să se confirme și în afara terenului. Privite din intimitate, probabil că totul devine infernal. Indiferent din ce tabără faci parte, Steaua rămâne Mecca. Așa gândește și Maxim, posibil receptiv la idee, dar reticent la agresivitatea și zgomotul dinspre Ghencea.
Deși pare doar detașat, Maxim dă dovadă de maturitate. Nu se livrează de-a gata: „Pe mine nu m-a contactat nimeni! Am primit doar un SMS”. Unii spun că dovedește curaj, alții vorbesc de nebunie. Ambele pot fi valabile, depinde de context. Context în care NU Steaua trebuie să dea tonul. Dacă îl vor pe Maxim, cei din Ghencea au nevoie de tact. Dar asta nu se dovedește nici măcar prin MMS. Și când te gândești că „Maxima Moralia” de la Steaua stă toată ziua pe Facebook și pune piciorul în prag…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER