Pentru că de ce…

După astfel de meciuri e bine să taci, indiferent de rezultat. Nu poți avea nici atitudinea viteazului după război (ți-am zis eu…), ar fi caraghios, nu poți fi nici prea acid, ai fi acuzat de lipsă de patriotism. Tăcerea nu ține însă de cald în fotbal. Nici de goluri, nici de rezultate.

Să o luăm, așadar, pe rând, cu toate riscurile.

… pentru că o echipă mare nu înseamnă neapărat echipa cu cei mai valoroși jucători, ci acea echipă care reușește să exploateze și să pună în valoare la maximum calitatea și atuurile jucătorilor pe care îi are la dispoziție (scuze pentru pedanterie!). Nu mai târziu de miercuri am avut cel mai bun exemplu. Milan este o echipă mare chiar dacă valoarea lui Zapata sau Pazzini nici măcar nu se apropie de cea a lui Fabregas, spre exemplu, cel mai slab pe San Siro. CFR nu poate avea alibiul diferenței de cotă, de tradiție și de experiență în fața Interului. Hârșit prin atâtea și atâtea sezoane în Serie A, Chivu chiar a dat ochii pe spate, ironic, la întrebarea uneia dintre jurnalistele prezente la conferința dinaintea meciului: „Noi, așa săraci cum suntem, avem vreo șansă reală în fața Interului?” Ă‚sta să fie motivul pentru care „Il Profesore” stârnește atâtea antipatii printre foștii lui confrați de suferință?!

… pentru că în fotbal, ca și în viață, totul poate fi și o afacere. Nu poți să mergi însă pe centură după fiecare lifting facial pe care ți l-ai tras după un drum la Manchester sau o ședință de shopping la Roma.

… pentru că în micimea noastră facem mereu apel la minuni, dar uităm o lecție de viață dată chiar sub ochii noștri. „Mă pregătesc în fiecare zi să fiu un om care să merite o minune”, spunea Neșu la turul din Olanda. Noi ce facem ca să merităm așa ceva?

… pentru că bisericile se construiesc după ce ai ajuns jos, jos de tot, nu dacă îți trăiești viața călare pe mașini de lux.

… pentru că de ce, domnule Becali? Pentru că Steaua a arătat că poate fi o echipă mare. Pentru că miracolele au venit din piciorul păcătosului. Pentru că Vlad Chiricheș ne-a bătut obrazul la final și ne-a amintit de școala românească de minuni.