România, un show păcătos

Tăcerea e dușmanul presei. „Ai, n-ai mingea, dai la poartă” nu e doar expresia unui stil de (anti)joc, ci și gândul constitutiv al oricărui jurnalist care se respectă. Diluăm valoarea în fapt divers, ascundem non-valoarea în gălăgie.

Ascensiunea Simonei Halep ne-a dat viață. Am luat dicționarele și am descoperit epitete, hiperbole, metafore, figuri de stil. Figuri de Buftea. Specialiști ieșiți din uitare și-au reamintit cum e cu reverul, backhand, forehand, lovitura în lung de linie. Ce „lați”! Ne punem toate frustrările, neîmplinirile și nefericirile, neajunsurile și tristețile în spatele unui boț de om. Presiunea trebuie să fie enormă pentru Halep, pentru că așa cum douăzeci de milioane de români au purtat mingea lui Hagi în vinclul porții Columbiei, tot așa un passing shot al Simonei poate prinde terenul sau nu în funcție de cum bat inimile în țară.  

„Simona, românca noastră.” Nu vi se pare că prea trăim prin procură? Ne delegăm refluxul de viață celor capabili să ne umple vidul. Așa ajungem să ne tragem de bârneț cu excepțiile răsărite dintre noi, la fel cum ne acomodăm și cu rebuturile. Pentru că asta tinde să fie Halep: o nouă excepție. Românca noastră? De ce să ne bombăm piepturile călare pe modestia și ingenuitatea ei? Ce merit avem în parcursul ei? Ce am făcut ca ea să apară? Trebuie să ai vocație de martir ca să performezi în țara asta. Trebuie să fii profet ca să găsești puterea să spui în fața plutonului de execuție: „iubesc tenisul și mă bucur de ceea ce fac”.

Halep, excepția, naționala lui Pițurcă, regula. Miercuri, târziu în noapte, un coleg îmi spune amar: „Cum să declari meci de meci că a fost un test reușit (Pițurcă) sau am făcut o figură frumoasă (Găman)? Oamenii ăștia nu au nicio treabă cu realitatea”. Ba, dimpotrivă. Trebuie să ai un ascuțit simț al realității ca să fii așa. Fără banalitatea asta sforăitoare nu ai avea nicio șansă. Replierea în cenușiul mulțimii este alternativa la excepțiile gen Halep. Regula asta trebuie bifată, așa cum Antena 1 a bifat partida, ca apoi să se debaraseze rapid, ca de un lucru stânjenitor, și să ne invite la pura și unica realitate: un show păcătos.