Un MUNTI de șansă

Când spui Dorinel, prima imagine care îți vine în minte este pasa scurtă la golul genial reușit de Hagi în poarta nefericitului Cordoba. Un „exterior” banal pentru unul dintre meciurile prinse în rama de aur din palmaresul naționalei, România – Columbia de la CM 94.

Să joci toată cariera în umbra lui Hagi poate fi în același timp o șansă, dar și neșansă. Ce îți rămânea de făcut când toată tactica naționalei era mingea-la-Hagi-că-rezolvă-el-ceva?! Poate doar să strângi din dinți, să bagi capul între umeri și să alergi cât pentru tine și Hagi la un loc. Și să lupți. „Dorinele, luptă Dorinele” este de fapt și strigarea rezervată de suporteri proletarului de frunte dintr-o echipă supusă și subjugată de un Rege.

Și pe firul memoriei mai vine golul superb, dar văzut doar la reluări, din poarta bulgarilor, la Euro 96. Munti nu s-a putut bucura de faima pe care o merita din plin nici atunci când vedetele Hagi, Popescu sau Răducioiu au uitat să strălucească. Și golul venit din toată oftica strânsă într-o carieră întreagă: bomba trimisă în poarta Angliei lui Nigel Martyn la Euro 2000. Și încăpățânarea lui Pițurcă, cel care îl convoca la națională cu scopul nespus de a-i mai fura un trofeu lui Hagi: acela de cel mai selecționat jucător român. Și, mai târziu, o altă ratare nemeritată: penalty-ul împotmolit în mocirla de pe Ghencea, în meciul la care steliștii se vor închina pentru totdeauna, victoria cu Valencia.

Toată frustrarea strânsă de Munti în carieră se regăsește acum în echipele pe care le antrenează. Titlul venit cu Oțelul nu este decât o altă exemplificare. La fel și debutul la CFR, când a preferat să uimească Europa cu o echipă necunoscută atunci și cu anonimi precum Tilincă.

În stilul rezervat celor fără noroc dar înzestrați cu voință peste medie, Dorinel a avut și șansa Dinamo atunci când orice om cât de cât cumpătat ar fi privit-o ca pe o… povară. Nu a fost să fie nici de data asta. Munti ia drumul Rusiei și calea bătătorita de Dan Petrescu. Dacă în cazul ultimului sunt aproape convins că va urma un salt spectaculos într-un campionat mare, rămâne de văzut cum va profita Dorinel de ocazia Mordovia. Campionatul i se potrivește, limbajul îl are: cu rușii te poți înțelege fluierând, dar și strângând pumnii amenințător.

Dorinel are încă un Munti de șansă, iar lângă Volga google translate știe să se descurce și cu „Dorinele, luptă Dorinele!”