La CFR e simplu: au agitat elegant spumantul în Șampions Lig, și-au burdușit conturile cu banii de la UEFA, de ce n-ar profita în plină criză și de cotele excelente pe care le au un Bastos, Sougou sau Kapetanos? Când te-ai obișnuit cu luxul, e greu să mai pui suflet între săraci, chiar dacă acolo te așteaptă un scăpătat cu amintiri frumoase, precum Inter.
Dincoace, în Regat, lucrurile stau puțin altfel. Trei, patru milioane nu mai reprezintă o miză, atâta timp cât un meci cu casa închisă pe National Arena îți asigură cel puțin un milion de euro. Călare pe valul de entuziasm adus de Reghe, seduși de perspectiva revenirii la masa bogaților, steliștii își permit să gândească și cu inima. Ceea ce nu ar fi neapărat rău, cât mai degrabă riscant. Visul unui drum cât mai lung în Europa League poate produce scurtcircuite în proiectul gândit de antrenori, dacă ne amintim că, la Palat, Ajax sau Chelsea nu pot fi decât spulberate.
Dar astea sunt chestiuni de calcul. Certă rămâne doar prestația Stelei în primul cantonament, la Marbella. Nu prea bella! O singură repriză a impresionat, prima din înfrângerea cu Celtic. Lucrurile s-au stricat când a început ‘lăutaria’. Vine Cruz, cade la „proba video” și totul se duce de Râpă. Care, fie vorba între noi, nu impresionează nici prin forță, nici prin viteză, exact criteriile care l-au înfundat pe brazilian. La ora asta, sunt gata să pariez că Prepeliță este alesul lui Reghe pentru Ajax.
Steaua – Ajax nu va fi un simplu meci, ci și o ciocnire între civilizații. E poate meciul cu cea mai mare „diferență culturală” din Europa, oricât de pretențios ar suna. După fiecare ploaie mai vârtoasă, care ne prinde cu poalele în cap și călare pe case duse de puhoaie la vale, îmi amintesc de batavi și de cele două treimi din pământul lor smuls mării. Olanda e prototipul a ceea ce se cheamă civilizație urbană. Ei au burgul, noi avem satul, ei au spiritul, noi sufletul, ei proiectul, noi continuitatea, ei practică jocul, noi rămânem cu joaca.
Avem o singură șansă cu olandezii (să nu uităm de naționala lui Pițurcă): tocmai circul ăsta pe care îl adorăm! Să ne prezentăm, așadar, rănile purulente lângă Felinarele roșii din Amsterdam, ca pe cel mai prețios trofeu pe care îl deținem. Să ne dezvelim buba de pe partea dreaptă pe ArenA, în speranța că îi vom ofili cu tot cu lalelele lor. Va fi zbor în bătaia unei lănci, dar e singura șansă să ne definim.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER