Campionii** de pe locul doi

Finala Cupei României din vara lui 1986, găzduită de arena „23
August”, rămâne exemplul clasic că rivalitățile interne sunt,
uneori, mai aprige chiar decât cele de pe plan internațional. Pe 26
iunie 1986, la doar o lună și ceva după ce se încununaseră regi ai
Europei în finala de la Sevilla, cu FC Barcelona, steliștii au
pierdut Cupa României în fața eternilor dușmani de la Dinamo. A
fost 1-0 pentru roș-albi la capătul unei partide extraordinare, în
care Steaua a ratat și un penalty, prin Majearu, la 0-0.

Bătălia dintre vechile rivale Steaua și Dinamo a fost decisă de
Marian Damaschin, în a doua jumătate a reprizei secunde. Pe banca
roș-albaștrilor încă mai era Emeric Ienei, în timp ce la
dinamoviști abia venise Mircea Lucescu.

1986 a rămas cunoscut pentru posteritate drept anul suprem al
Stelei, dar și al fotbalului românesc. Steaua strălucea grație unei
grupări de vedete incontestabile: Duckadam, Bumbescu, Belodedici,
Balint, Stoica, Bölöni, Majearu, Lăcătuș sau Pițurcă. Starurile de
atunci aveau să uimească lumea sportului-rege. Puțini își mai aduc
aminte însă că în acest an magnific pentru roș-albaștri, aceștia au
pierdut net bătăliile cu Dinamo: 0-3 în campionat și 0-1 în finala
Cupei.

Balint:
„Nu mai
țin minte nimic!”

Pe 26 iunie, în fața a peste 40.000 de oameni, arbitrul Radu
Petrescu a dictat penalty pentru Steaua în prima repriză, la scorul
de 0-0. Mihail Majearu avea să rateze însă, așa cum o făcuse și pe
7 mai, în finala Cupei Campionilor de la Sevilla. Dinamoviștii
n-au iertat însă, iar golul a venit în al 71-lea minut al partidei,
când Damaschin a profitat de o eroare a apărării steliste.

Gabi Balint a fost atunci pe teren tot meciul la Steaua, dar
spune că nu mai ține minte nimic! „În general, îmi aduc
aminte de lucrurile frumoase. Am uitat tot, cu atât mai mult cu cât
a fost o înfrângere”, explică „Găboajă”, unul dintre marii
atacanți ai României în anii 80. Balint spune acum că gândurile
roș-albaștrilor rămăseseră departe, în Spania: „Noi încă
mai sărbătoream, eram euforici. Am jucat numai cu gândul la Sevilla
și poate din cauza asta am pierdut”.

„I-am
bătut și în
campionat”

De cealaltă parte, dinamoviștii – care în momentul acela
începuseră o perioadă de reconstrucție – se mândresc cu acea
izbândă. „Au ieșit ei campioni, dar în anul acela i-am
bătut în campionat și le-am luat și Cupa”, se bucură și
acum Costel Orac. Dinamovistul recunoaște că Steaua era, valoric,
superioară, dar ambiția roș-albilor a compensat diferența de pe
hârtie. „Au jucat tare bine, porniseră și ca favoriți, dar
răutatea era și mai mare. Nu ne-am menajat deloc. Ne uram pe teren!
Dar, după ce ne băteam în timpul meciului, ne întâlneam apoi cu
toții la o bere”, a povestit, nostalgic, Orac.

Meciul de pe 26 iunie 1986 avea să rămână, de altfel, ultima
victorie a dinamoviștilor împotriva Stelei până pe 9 septembrie
1989, când roș-albii au reușit celebra victorie cu 3-0 în
Ghencea.

Stadionul era plin. Ce atmosferă frumoasă era! Mult mai
civilizată ca acum. Mi-e dor de o perioadă ca aceea

Costel Orac, fost mijlocaș Dinamo