De-a lungul timpului, Cupa României a fost câștigată de 18 grupări fotbalistice, cu mențiunea că unele cluburi au activat sub mai multe denumiri, Rapid numindu-se, de-a lungul anilor și Locomotiva sau CFR. Evident, trofeele cucerite sub alte nume au fost trecute în dreptul echipei care există astăzi. Mai pe șleau, Știința Cluj poate fi asociată cu „U”, dar nu și Ripensia, de exemplu, cu Poli Timișoara din zilele noastre. Forma de organizare a acestor formații a reprezentat exact forma de asociere permisă de regulile sociale de atunci, iar acestea au fost sindicale, patronale sau stundețești în perioada interbelică, militaro-polițienești, muncitorești sau sindicale în perioada comunistă. Mai greu este de analizat situația după 1990, deoarece Steaua sau Dinamo, deși au ieșit din sfera departamentală au păstrat ani buni după revoluție legături subterane cu vechile structuri, iar CFR Cluj de astăzi, de exemplu, cu greu mai poate fi denumită echipă feroviară, având un finanțator in persoana lui Arpad Paszkany, lucru valabil și pentru giuleșteni. Deci, în acest clasament am considerat că este mai corect să fie păstrată sorgintea clubului. Iată cum se prezintă un clasament all-time bazat pe sfere de influență:
Grupări militaro-polițienești: 32, dintre care Steaua 20 și Dinamo 12.
Formații ceferiste: 16, dintre care Rapid 13, CFR Cluj 2 și CFR Drobeta Turnu-Severin* 1. * Nu are nimic de-a face cu echipa Șantierelor Navale Turnu-Severin. Gruparea feroviarilor a câștigat Cupa în 1943, atunci când războiul era încă departe de frontierele României. A fost și ultima competiție care s-a mai desfășurat până la restabilirea păcii.
Cluburi studențești: 9 trofee, dintre care „U” Craiova 6, Politehnica Timișoara 2, „U” Cluj (sub denumirea de Știința) 1.
Echipe patronale*: 5, dintre care UTA 2, Ripensia 2, Progresul Oradea 1 și Progresul București 1. * Trebuie făcută o precizare importantă, și anume faptul că UTA a căștigat ambele trofee în perioada comunistă, la fel și celelalte două echipe „progresiste”, dar le-am trecut la această categorie deoarece fuseseră înființate cu capital particular încă dinaintea venirii comuniștilor care aveau să naționalizeze economia națională după modelul sovietic. Oricât ar parea de ciudat unora, Progresul Oradea era, în momentul câștigării trofeului, urmașa marei CAO, unica echipă românească ce câștigase campionatul atât în România, cât și în Ungaria. Acolo a jucat, printre alții, cel mai mare fotbalist român interbelic, Iuliu Bodola, dar vom reveni despre acest subiect cu ocazia unui alt articol. Din păcate, CAO n-a supraviețuit nici măcar sub denumirea socialistă de „Progresul”, clubul dispărând definitiv în 1963.
Fabrici și uzine comuniste**: 5, dintre care Petrolul Ploiești 2, Jiul Petroșani, Chimia Rm-Vâlcea, Metalul Reșița și Arieșul Turda câte 1. **Aici putem fi acuzați de subiectivism, deoarece Petrolul, spre exemplu, era urmașa lui Juventus București, iar Metalul Reșița exista încă din 1926. Totuși, având în vedere schimbarea orașului și forma de susținere a echipei, în primul caz, precum și crearea mastodontului comunist care a mărit de patru ori vechea uzină, în cel de-al doilea, le-am trecut la acest capitol.
articol de Octavian METONI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER