Destinul miraculos al „Fiarei”

ProSport încheie astăzi serialul dedicat celor mai tari povești
din Cupa României la fotbal. Ultimul episod este unul spectaculos,
avându-l drept erou principal pe Marius Lăcătuș chiar în ziua în
care acesta va
încerca să-și adjudece trofeul cu echipa pe care o antrenează acum,
FC Vaslui.

Azi, la Iași, de la ora 21:00, „Fiara” visează să ia Cupa și să
pună capăt supremației de trei ani și jumătate a CFR-ului, echipă
neînvinsă în această competiție. În contextul dat, cotidianul
nostru face un salt peste timp și vă introduce în atmosfera unor
momente legendare ale fotbalului nostru, pe vremea când antrenorul
moldovenilor își croia cu tenacitate și talent statutul de simbol
al echipei Steaua.
Veți putea citi alăturat cum a câștigat Lăcătuș primul event din
carieră în 1985, la 21 de ani, și cum în 1999, la 35 de ani, în
amurgul carierei, a ridicat deasupra capului ultima Cupă din
cariera de jucător.

Unde dai și unde
crapă

Stilul rebel și imprevizibil, atât de apreciat pe vremuri pe
teren, i-a influențat decisiv lui Lăcătuș și destinul în viață. Azi
veți citi cum tânărul Lăcătuș realiza primul său event cu Steaua în
1985, la 21 de ani, după ce, cu doar doi ani mai devreme,
evenimente absolut neașteptate l-au deviat din drumul care-l ducea
în curtea marilor rivali din „Ștefan cel Mare”.

„Stai
dracu’, speriatule!”
Înainte să ajungă la Steaua, Lăcătuș trebuia să semneze cu Dinamo!
În 1983, Marius juca la FCM Brașov. Mitică Dragomir, actualul șef
al LPF, care pe atunci era președintele „stegarilor”, voia să-l
transfere în „Ștefan cel Mare”, dar, la un meci amical al echipei
sale cu roș-albii, s-a întâmplat ceva neprevăzut. „În iarna lui
1982 am jucat pe Municipal un meci de pregătire cu Dinamo. Pe
bancă, lângă antrenorul Nicolae Nicușor, s-a așezat și generalul
Diaconescu. Era spaima României. Lăcătuș avea pe atunci 17 ani, s-a
dus într-o alunecare extraordinară la Cheran. Fotbaliștii de la
Dinamo i-au zis: «Stai dracu’, speriatule!». Lăcătuș a fost
apostrofat de pe bancă și de generalul Diaconescu, dar și de
Nicușor. I-au zis că e un derbedeu. Culmea, Lăcătuș i-a luat la
înjurături pe toți, inclusiv pe general! A vrut să-l ia și la
bătaie, dar a fost oprit de ceilalți jucători. A fost mare scandal
atunci! După acel episod, Diaconescu n-a mai vrut să-l ia la
Dinamo. Mi-a spus: «Puștiul ăsta e prea rău, e tare obraznic, nu
avem nevoie de el». De acolo i se trage și porecla «Fiara». Vedeți
ce înseamnă destinul? Dacă se transfera la Dinamo, n-ajungea să mai
bată 11 metri în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986!”, este
dezvăluirea-șoc a lui Mitică Dragomir.

„L-am
băgat la cantină, să mănânce pe gratis”
Șeful Ligii povestește cum l-a dat pe Lăcătuș la Steaua: „L-am
văzut o dată la juniori și l-am luat imediat la echipa mare a
Brașovului. L-am băgat la cantină, să mănânce gratis… Mi-am dat
seama că e supertalent. Inițial, cei de la Steaua l-au luat în
Ghencea după ce le-am dat o dezlegare falsă! Au venit la mine Ion
Alecsandrescu și cu Victor Athanasie Stănculescu. N-am fost de
acord să-l cedez, de aia i-am păcălit. Marin Enache, primul
secretar de partid (n.r. – PCR) al județului Brașov, mi-a dat însă
ordin să-l dau la Steaua: «Băi, Mitică! Nu-ți dai seama cu cine te
lupți?! Cu familia Ceaușescu!». I-am zis: «Da, domnule, dar eu vin
de acolo!». Fusesem președinte la Scornicești… Când m-am întâlnit
a doua oară cu Stănculescu și cu Alecsandrescu, le-am spus: «Vi-l
dau pe Lăcătuș, dar mi-i dați pe Iordache, Mărgărit și încă un
jucător». Așa s-a realizat transferul!”.

„Am dat
un gol norocos”
Peste doi ani, Lăcătuș realiza primul său event cu Steaua. Finala
Cupei României din 1985 a fost una de cotitură. S-au confruntat
două mari echipe: Steaua și Universitatea Craiova. Prima își
începea urcușul spre Cupa Campionilor. Cea de-a doua își începea
destrămarea după faimosul episod al calificării în semifinalele
Cupei UEFA.

La asemenea dispute, stadioanele erau pline ochi. Pe „23 August”
s-au înghesuit, la data de 23 iunie 1985, 60.000 de spectatori.
Steaua s-a impus în final cu 2-1, după ce a condus la pauză cu 1-0.
Lăcătuș a deschis scorul în minutul 10, profitând de o greșeală a
oltenilor. „Am dat un gol destul de norocos, mingea mi-a venit
cumva pe tibie și am băgat-o în poartă. Asta după ce Silvică (n.r.
– Silviu Lung) a respins-o. Mingea s-a dus în bară și de-acolo a
venit la mine…”, ne-a povestit „Fiara”, care i-a lăudat și pe
olteni: „Craiova avea atunci o echipă foarte bună, iar meciurile
erau echilibrate. În acel an am luat pentru prima oară în carieră
Cupa și campionatul. A fost primul meu event ca jucător”.

Craiova, fără patru
„monștri sacri”
Silviu Lung, portarul Craiovei Maxima, spune că altfel ar fi stat
lucrurile în acel meci dacă echipa sa n-ar fi pierdut jucători
importanți: „Steaua a dominat ușor în acea finală. În afara
reușitei lui Sorin Cîrțu n-am mai avut alte ocazii… Echipa a
început să se destrame din acea perioadă. Am jucat fără Cămătaru,
Ungureanu, Donose, Beldeanu… Cu ei pe teren, probabil că n-am fi
pierdut”.