Povestea finalei Jiul Petroșani – Poli Timișoara 4-2, din 1974, pare incredibilă prin ineditul, dar și prin secvențele amuzante care i-au decis, în mare măsură, soarta.
Cele două echipe din provincie s-au înfruntat pe stadionul Republicii (demolat ulterior din ordinul dictatorului Nicolae Ceaușescu) în fața a doar 12.000 de spectatori, dar au oferit un spectacol de neuitat. „Minerii” veneau după o semifinală câștigată la București contra deținătoarei Cupei din sezonul precedent, Chimia Râmnicu-Vâlcea, în vreme ce bănățenii încă pluteau în urma victoriei de la Sibiu, cu Steaua. Jiul s-a impus cu 4-2 și și-a adjudecat primul și singurul trofeu din istoria clubului.
Dincolo de acest amănunt ce ține de statistică, ProSport vă oferă povestea unui meci care a marcat destinul a două echipe „mici”, dar de mare tradiție în România.
„Se uita la cicliști”
Timișorenii porneau ca favoriți prin prisma locului ocupat în clasament. Echipa antrenată de Ion V. Ionescu a încheiat acel sezon pe poziția a șaptea, iar Jiul s-a salvat cu greu de la retrogradare, profitând de jocul rezultatelor. În finală, realitatea de pe teren a fost însă alta, cum nu și-ar fi închipuit-o nici pariorii din zilele noastre. Până în minutul 30, tabela nu s-a modificat. Apoi, în numai două minute, petroșănenii au înscris două goluri! Cum a fost posibil? Povestește chiar Gigi Mulțescu, cel care a deschis scorul pentru „mineri” în finala de acum 36 de ani: „Am avut și noroc la primul gol… Am tras la poartă exact în clipa în care au intrat cicliștii pe pista de atletism a stadionului. Era finalul din Turul României la ciclism”.
Nici Petre Mehedințu, unul dintre jucătorii de bază ai echipei Poli din acel sezon, n-a putut uita felul în care echipa sa a pierdut finala cu Jiul, nuanțând incredibilul episod: „Cicliștii au intrat pe partea lui Florin Mioc, care era fundaș dreapta. Iar el a rămas cu gura căscată, uitându-se la ei! Mulțescu a înscris imediat. La final, i-am zis lui Mioc: «De ce te-ai uitat la ei? Ce dracu’, Moșule! Te uitai la ei și minerii ăia ne dădeau golurile». Am fost favoriți cerți, dar am pierdut pe mâna noastră”.
În minutul 34, după doar 120 de secunde, era deja 2-0 pentru Jiul. „Ni s-a tras tot după episodul cu cicliștii! După meci, am plecat cu toții la un șpriț, la Snagov. Am băut de necaz toată noaptea”, mai povestește Mehedințu.
Mulțescu a jucat pentru soție 1974 a fost un an trist și complicat pentru Gigi Mulțescu (foto), fotbalistul care, peste un deceniu, avea să joace cu Dinamo în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Pe atunci legitimat la Jiul, Mulțescu a câștigat Cupa României cu Jiul, Cupa Balcanică și Campionatul Mondial Universitar din Franța cu naționala de tineret. Tot atunci însă a trecut printr-un moment de mare cumpănă. „La un an după ce ne-am căsătorit, soția mea s-a îmbolnăvit. Avea scleroză în plăci… Era handbalistă, de-acolo i s-a tras. Acea finală am jucat-o pentru ea și pentru bani, ca să-i pot lua medicamente. Luasem atunci 10.000 de lei. Aveam bani strânși pentru o mașină Dacia, dar nu mi-am mai luat-o. I-am cheltuit pe medicamente aduse din străinătate”, povestește Mulțescu. Deși era bolnavă, soția lui Mulțescu a văzut finala din tribune. „S-a ridicat în picioare la goluri și i s-au desfăcut două fire din operația de la picior. Curgea sânge. A trebuit s-o duc înapoi, la spital, ca să fie cusută din nou”, ne-a mai spus Mulțescu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER