EXCLUSIV | „I-am găsit pe băieți dărâmați psihic”. Ionuț Lupescu a dezvăluit pentru ProSport care era atmosfera în vestiar după Dinamo – Foresta 4-5 și ce i-a transmis Salomir când conduceau cu 4-1
Ionuț Lupescu (51 de ani) a trăit din teren meciul de poveste dintre Dinamo și Foresta 4-5, jucat pe 11 noiembrie 2000. Provocat de ProSport în urmă cu un an, „Kaiseul” a scos în evidență câteva cadre necunoscute publicului larg despre atmosfera care învăluia în acea perioadă vestiarul echipei lui Cornel Dinu. „Numărul 5” din națională abia revenise la gruparea din Ștefan cel Mare, iar formația alb-roșie devenise un mix de jucători tineri cu fotbaliști experimentați. Transmisă de Acasă TV, partida a adus în acea perioadă o audiență imensă canalului din Pache Protopopescu.
Dinamo și Foresta se vor întâlni din nou, de data aceasta în Cupa României, la finalul lunii octombrie.
Hai să intrăm puțin în casele oamenilor din România care se uită la un meci interesant de fotbal pe postul Acasă TV. Știi de ce?
Nu…
E 4-0 pentru Dinamo în meciul cu Foresta, ce-ți vine prin minte la acest scor?
Nu la 4-0, la 4-1 am avut penalty și îl certam pe arbitru. Cred că Salomir era (n.r. – Marian Salomir), că nu ne dă penalty! Tot îl certam, iar el zicea că „mai sunt 10 minute, nu vă trebuie nimic!”. Și pe urmă s-a întâmplat ce s-a înâmplat.
Care era atmosfera în vestiar după acel meci?
Povestea e mai lungă, eu am plecat în 2000 puțin supărat pe cei de la Dinamo, după ce făcusem eventul. Am plecat la Bursaspor. Apoi, după 3-4 luni m-am reîntors pentru că Florentin (n.r. – Petre) se îmbolnăvise, Cătălin (n.r. – Hîldan), săracul, nu mai era. Și, după ce renunțasem la o grămadă de bani – mi-am plătit suma de transfer -, am venit cu o seară înainte de meci, în cantonament. După acea partidă mi s-a zis că am venit ca să-l dau afară pe Cornel Dinu.
Pe Cornel Dinu!?
Puteam să-l dau afară mai ieftin, nu așa! Să renunț la atâția bani… Problema a fost că i-am găsit pe băieți dărâmați psihic. La 4-2 mi-am dat seama că vorbeam, dar ei nu realizau că practic cineva îi mai bagă în seamă, atât de mult îi afectase decesul lui Cătă. În trei luni, conducerea reușise să strice o echipă superbă pe care o construisem împreună cu colegii mei în doi ani. Ne-a trebuit foarte mult să ne revenim. Am terminat pe locul 2 în acel an, n-am mai putut să ajungem Steaua, se terminase campionatul, dar am câștigat Cupa… A fost un an frumos.
11 noiembrie 2000. Dinamo – Foresta 4-5 (T. Petre 12, Mihalcea 23, Tameș 43, M. Niculae 47 / Niță 62, 90, Păcurar 73, Botan 75, 82)
Dinamo: Preda – T.Petre, Onuț, Mihali, Năstase, Bolohan – Tameș, Lupescu, Vl. Munteanu – Mihalcea, Marius Niculae. Antrenor: Cornel Dinu
Foresta: Nae – Șchiopu, Ovidiu Ciobanu, Munteanu, Beldiman, Semeghin – Botan, Ene, Brujan – Păcurar, Robert Niță. Antrenor: Marin Barbu