Ca şi acum trei ani, Universitatea Craiova întâlneşte în finala Cupei României o echipă aflată între două eşaloane. În 2018, Hermannstadt câştigase Liga a II-a şi promovase, iar finala Cupei era un mare bonus.
Craiova a profitat totuşi că întâlnea o formaţie care evoluase în liga a doua şi a câştigat fără mari emoţii, prin golurile marcate de Gustavo şi Mitriţă, pe Arena Naţională. Acum, Astra Giurgiu a retrogradat din Liga 1 şi pentru ea ar fi o consolare trofeul pus în joc chiar în oraşul în care se pregăteşte zilnic.
De partea cealaltă, pentru Universitatea Craiova, Ploieştiul este un oraş cu conotaţie aparte, acolo câştigând primul trofeu din istorie, titlul de campioană, în 1974. Atunci, în ultima etapă a sezonului, Oblemenco şi ai săi reuşeau un 0-0 pe terenul Petrolului şi au făcut inutile jocurile de culise ale lui Dinamo, devenind campioni în premieră.
În istoria sa, Universitatea Craiova s-a impus în finalele de Cupă cu adversarii consideraţi inferiori, aşa cum a fost cu Poli Timişoara (în două rânduri), Olimpia Satu Mare, Selena Bacău, Dacia Unirea Brăila sau Hermannstadt, un singur succes, primul, fiind contra unei forţe, Steaua. Şi totuşi, de-a lungul timpului, Universitatea Craiova a şi pierdut finale considerate accesibile.
Prima a fost în 1975, când Campioana Unei Mari Iubiri, aşa cum a fost alintată echipa lui Oblemenco, era învinsă în finala Cupei României de Rapid, care în acel sezon promova din Divizia B. Două simboluri ale celor două cluburi au fost în prim-plan. După ce „Tunarul” oltenilor, Nelu Oblemenco deschisese scorul, Nae Manea reuşea o dublă, al doilea gol în prelungiri. Oltenii au invocat unele decizii controversate ale arbitrului Nicolae Rainea, dar Cupa a ajuns în Giuleşti, iar Craiova a mai trebuit să aştepte doi ani până să ridice prima Cupă a României din istorie, în 1977, într-o finală cu Steaua.
Aşadar, primul succes al Ştiinţei în Cupa României s-a petrecut în 1977, 2-1 cu Steaua, iar MVP-ul finalei a fost nimeni altul decât optarul de legendă al oltenilor, Ilie Balaci, care a deschis scorul şi a creat faza din care a marcat Sorin Cârţu. Florin Marin a redus diferenţa, iar Ştefănescu o putea majora, dar a ratat un penalty în ultimul minut. Ironia sorţii, Ilie Balaci nici nu trebuia să joace în finală, deoarece antrenorul Titi Teaşcă solicitase scoaterea din lot a „Minunii Blonde” şi a lui Aurică Beldeanu, pentru indisciplină, după ce reuşise între timp îndepărtarea lui Oblemenco şi Deselnicu.
Cadrele universitare au mers însă de acea dată pe mâna jucătorilor, iar aceştia au decis finala, în care antrenor a fost Constantin Deliu, după ce „Micul Napoleon” s-a supărat şi nu s-a prezentat la meci. În 1985, Steaua avea să-şi ia revanşa cu acelaşi scor în finala Cupei României, goluri: Lăcătuş şi Piţurcă, respectiv Cârţu.
În perioada Craiovei Maxima, a mai fost cucerită Cupa României în 1978, 3-1 în finala cu Olimpia Satu Mare, 1981 şi 1983, ambele finale contra lui Poli Timişoara, 6-0 şi 2-1.
Actualul preşedinte al Craiovei, Sorin Cârţu, avea să cucerească şi din postura de antrenor al Craiovei Cupa României, în 1991, când a reuşit chiar eventul. În 1993, Universitatea Craiova a recidivat, câştigând finala din Capitală cu Dacia Unirea Brăila.
Echipa condusă de Ioan Sdrobiş, cu fraţii Brătianu vedete, a rezistat până pe final, când Craioveanu şi Vasc au marcat pentru olteni şi au decis câştigătoarea. Victoria avea să fie umbrită de grava accidentare suferită de Emil Săndoi, la o intrare a lui Petrache. Căpitanul Ştiinţei se pregătea de un transfer în Franţa, la Lyon, dar avea să stea în următorul an departe de teren, după ce suferise o fractură de tibie şi peroneu.
Una dintre cele mai facile finale de Cupa României părea pentru olteni cea din 1994, când Ştiinţa a întâlnit Gloria Bistriţa. Într-un duel arbitrat de Adrian Porumboiu, în Regie, a fost 1-0 pentru echipa lui „Tata Jean”, una dintre cele mai mari surprize din istoria competiţiei.
Universitatea Craiova terminase campionatul pe locul 2, după Steaua, îl avea pe Marian Bondrea pe bancă şi un lot formidabil, probabil cel mai bun al său din ultimii 30 de ani, din care făceau parte jucători ca: Stângă, Craioveanu, Papură, Gane, Cristescu, Călin sau Vasc. George Păunescu, cel care avea să devină după acel sezon finanţatorul echipei, a venit la hotelul din Capitală la care s-au aflat în cantonament juveţii şi le-a promis o primă uriaşă pentru acea vreme, 5.000 de dolari de jucător.
„O singură schemă aveau bistriţenii şi la care trebuia să fie atenţi ai noştri: Zegrean urca în dreapta şi centra bine în careu. Şi aşa am luat şi golul, apoi n-am mai putut reveni. Mulţi au dat vina atunci pe Cristi Vasc, cel care nu l-a blocat pe Zegrean” povestesc cei care se aflau atunci în conducerea echipei din Bănie. Într-adevăr, Gloria s-a impus printr-o reuşită a lui Nicolae Ilea, din centrarea lui Dorel Zegrean, fundaşul dreapta care avea să joace apoi la Fortuna Sittard sau Progresul. Ilea a făcut şi el carieră în Ungaria, la Debrecen, MTK, Videoton, Nyreghaza.
Cinci finale de Cupa României a disputat Universitatea Craiova în ultimul deceniu al mileniului II, câştigând primele două, cu Bacăul (1991) şi Brăila (1993), şi pierzând următoarele 3, cu Bistriţa (1994), Rapid (1998) şi Dinamo (2000). Timp de 25 de ani, din 1993 şi până în 2018, în Bănie nu a mai ajuns niciun trofeu, cea mai lungă perioadă de „secetă” pentru Universitatea Craiova de la prima promovare în Liga I, în 1964.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER