Ioan Ovidiu Sabău este revenirea anului în Superliga României. A antrenat Rapid și Gloria Bistrița în Europa și s-a bătut la titlu cu Poli Timișoara, dar a decis să renunțe la antrenorat în 2014. I s-a părut că antrenorul nu mai este respectat și lăsat să-și facă meseria în România. După 9 ani, Sabău a decis să revină pe bancă, la Universitatea Cluj, echipa sa de suflet. Revenirea a fost inspirată, pentru că „Moțul” a salvat „șepcile roșii” de la retrogradare și a terminat pe locul 10 cu echipa pe care a preluat-o pe locul 14.
La final de sezon, Sabău vorbește despre trăirile pe care le-a avut în campionatul în care a surprins lumea fotbalului cu revenirea în antrenorat. Tehnicianul explică strategia pe care a ales-o, cum și-a schimbat stilul de a antrena și care au fost momentele în care s-a gândit că a greșit întorcându-se în fotbal. Cu toate că și-a realizat obiectivul, Sabău nu este convins că va continua să antreneze și spune că nu are pretenția ca cineva să-l înțeleagă când spune că va analiza bine decizia.
ProSport: Domnule Sabău, cum a fost acest sezon față de cum aveați așteptările? Cum au fost trăirile?
Ioan Sabău: Au fost momente foarte frumoase și momente mai puțin frumoase. Nu mai aveam emoții la un moment dat în privința barajului și au fost și momente când am arătat foarte bine și ne gândeam să prindem locul 7-8. Apoi au fost meciuri mai modeste și acel meci cu FC Voluntari când am rămas în inferioritate și am pierdut pe final. Pierzând, s-a creat o stare de tensiune și a fost greu de gestionat.
Aveți o satisfacție morală că ați salvat echipa de suflet de la retrogradare?
Da, pentru că a fost o mare presiune. Vrei să nu dezamăgești și te încarcă foarte mult emoțional dacă simți chestia asta. Știi că ai mulțumit oameni care te iubesc și asta pentru mine contează cel mai mult. Nu m-am gândit la cariera mea.
Ați găsit jucători descumpăniți?
Erau debusolați pentru că la unii se dorea să se renunțe și se întrebau dacă vor face față, nu vor face față… Responsabilitățile sunt mari, dar lumea se uită doar la rezultate. A trebuit să lucrez cu ce jucători am găsit aici. Au venit doar Nistor și Martic, pe ultima sută de metri. I-am rugat să ne ofere timpul lor și au fost momente în care a apărut o anumită mulțumire. Sunt băieți buni, antrenabili.
Care a fost „cheia” salvării de la retrogradare?
Am avut constanță, am reușit să revenim după fiecare eșec usturător, să ne refacem mental. Munca și disciplina au fost importante și câțiva jucători foarte importanți, cu un randament foarte bun și aici mă refer la Chipciu, Bic, Nistor, Martic, Thiam, care în multe momente a tras echipa după el.
Sunteți un alt gen de antrenor după 9 ani de la ultima echipă antrenată? Ce lucruri vedeți diferit?
M-am apropiat mai mult. Aici e un risc pentru că și jucătorii trebuie să înțeleagă această apropiere. Am încercat să fim prieteni, să facă din respect nu din teamă ceea ce le cer. Am căutat să le scot mai mult în vedere calitățile, să creadă că au valoare și calitate. Aici ai nevoie de disciplină și muncă ca să îi scoți din zona de confort. Poate uneori nu a fost înțeleasă corect această apropiere, poate n-au fost atât de concentrați în unele momente. Numai că dacă am mers pe partea asta cred că a fost strategia bună. Ținând cont pe ce loc suntem și de faptul că n-am fost o echipă omogenă, care să joace de mult timp împreună.
Am văzut și un antrenor mult mai ofensiv decât erați în trecut.
Trebuie să te adaptezi și la ce jucători ai. Nu suntem o echipă cu jucători de forță, care să recupereze foarte ușor. 80% din antrenament le-am făcut doar pentru ofensivă. Construirea și recuperarea mingii, când se pierde. Am înțeles care sunt calitățile lor și am mers pe asta.
Decizia de a reveni a fost cea mai grea decizie luată în fotbal?
Da, a fost destul de greu. Când ești format la club, știi că așteptările sunt mari. Sunt alte criterii de analiză. Ești analizat „cu lupa”, în general. Aici nu a fost cazul că am avut rezultate. Dar am avut experiențele lui Lincar și Neagoe, care nu au fost contestati. Suporterii doar au susținut echipa și asta mi se pare o normalitate.
Care a fost cel mai greu moment al sezonului?
Cu Voluntari. Până în minutul 87 conduci și în 5 minute iei două goluri.
Ați avut momente când v-ați îndoit de decizia de a reveni în fotbal?
Da, da. Când nu funcționează lucrurile, când vezi că pregătești și pierzi de maniera în care s-a pierdut cu Craiova, cele două meciuri și cu CFR… Nu accept. Te poate domina cineva, dar nu să cedezi lupta. Sunt jucători profesioniști și trebuie să te respecți pe tine. Trăirile, atitudinea, să alergi… Acestea sunt doar o chestiune de responsabilitate.
Ce urmează acum? V-ați îndeplinit obiectivul.
Mă gândesc ce e bine să fac. Am nevoie de 2-3 zile de liniște să mă gândesc. A fost o încărcătură mai specială. Nu pretind ca cineva să înțeleagă. Știu ce a însemnat pentru mine și trebuie să evaluezi bine.
Dacă vine o ofertă de la o echipă mai importantă ați încerca?
Nu se pune problema de asta.
Regretați că n-ați revenit mai repede în antrenorat?
Am ieșit pentru că am fost convins că am luat decizia cea mai bună. Este o muncă pe care o fac cu mare plăcere, pun pasiune. Din păcate, nu ești analizat în funcție de implicarea ta și doar după rezultate. La anumite cluburi este foarte greu să fi lăsat să gândești, să iei tu decizii. Aici chiar vreau să-i mulțumesc lui Radu Constantea pentru că aici poți fi antrenor, poți să ai liniște, nu ai presiune și există stabilitate financiară.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER