Revanșa lui Olăroiu!** Vezi o analiză pe posturi a finalistelor și cum au gândit tehnicienii meciul

Pentru un meci de gală cum e finala Cupei României, fiecare
antrenor a încercat să schimbe ceva. O cereau imperios și
rezultatele, și jocul fiecărei echipe. Iar, până la urmă, benzile
au fost locul în care fiecare a încercat să facă diferența. Andone
a mizat pe un sistem reformat din temelii, 4-1-4-1, în care Torje,
Alexe și Cătălin Munteanu trebuia să creeze o „morișcă” prin care
să destabilizeze Steaua. Falimentul a venit când „Cap de Zmeu” n-a
mișcat, iar Alexe a fost blocat perfect de „cleștele”
Emeghara-Galamaz. Așa că singurul atu „tactic” al lui Andone a fost
forma extraordinară a lui Torje.

Olăroiu l-a învins clar, toate mișcările fiind câștigătoare!
Inclusiv cea cu Surdu vârf stânga, care a pus o presiune fantastică
pe un Dinamo care n-a ieșit din careu timp de 25 de minute! Culmea,
de aici a ieșit și golul victoriei, intercalarea lui „Romică” fiind
cea care l-a făcut pe Bărboianu să-și marcheze autogolul. Tănase
s-a descurcat în centru și l-a ajutat și pe Brandan, Dică a fost
ținut în teren exact cât trebuia.

DINAMO

Schimbările făcute de Andone au fost la fel de neinspirate precum
tactica. A făcut prima modificare târziu, în minutul 65, și a fost
post pe post, deși era clar că ceva nu merge. A forțat târziu, cu
Bakaj și Țucudean. Nici Liviu Ganea, prima lui schimbare, n-a adus
nimic nou

Bălgrădean: Are o parte din vină la golul lui Dică, șutul
venind pe colțul lui. În rest, a fost destul de ezitant pe
centrări.

Bărboianu: N-a avut probleme nici cu Surdu, nici cu
Tănase, nici cu Latovlevici. În defensivă, pe partea sa, a fost
liniște. Nu l-a ajutat însă prea mult pe Torje în atac, iar acolo
Dinamo putea face diferența. A dat însă un autogol care i-a anulat
toate meritele.

Grigore: I se poate reproșa marcajul prea larg în anumite
faze. Are scuza că Bilașco, principalul om pe care îl avea în
grijă, a prins o seară penibilă. Dacă Surdu era mai în formă, erau
probleme și mai mari.

Moți: Are pe conștiință un penalty în prima
repriză, o intrare criminală și multe alte erori mai mici. Per
ansamblu, n-a fost chiar seara lui.

Bordeanu: Veriga slabă. Bănel l-a făcut vraiște în prima
repriză, depășindu-l de șapte ori! Tot el a fost cel care lipsea
nepermis când Mărgăritescu l-a faultat pe Tănase la faza din care
s-a născut golul lui Dică. Olăroiu și-a concentrat atacurile aici
și bine a făcut!

Kone: Discret. Câteva faulturi făcute atunci când
trebuia, însă nu i-a ajutat suficient pe stoperi. În zona lui de
teren însă, Tănase și Răduț n-au făcut nimic notabil.

Torje: Singurul de la Dinamo care chiar s-a ridicat la
nivelul așteptărilor. L-a transformat în jalon pe Latovlevici, iar
acest 4-1-4-1 gândit de Andone pare să fi fost perfect pentru el. A
creat superioritate, a centrat bine, dar n-a prea avut cu
cine.

Mărgăritescu: Nimic notabil. L-a ajutat pe Kone să-i
blocheze pe mijlocașii de creație ai Stelei, inclusiv pe Dică.
Defensiv bine, în atac- n-a contat.

Cătălin Munteanu: Aici a fost buba cea mare la Dinamo.
Nicio pasă pentru Dănciulescu, Alexe sau Torje, iar el trebuia să
fie playmaker-ul! Aici s-a rupt jocul lui Andone.

Alexe: S-a zbătut, a pendulat, dar degeaba. A rămas mai
mereu izolat cu Emeghara și cu stoperii Stelei și nu i-au ieșit
acțiunile care i-au reușit lui Torje.

Dănciulescu: A fost mână moartă. Niciun culoar creat,
coborârile lui au fost inofensive și mai mereu s-a ascuns după
fundași.

STEAUA

Olăroiu a mutat exact așa cum trebuia să mute. L-a scos pe Dică
exact atunci când trebuia, iar Bicfalvi a dat echipei siguranța
defensivă de care era nevoie. Contraatacurile Stelei au fost
devastatoare, iar schimbarea stil „Boro” cu Iliev în locul lui
Tănase n-a mai contat

Tătărușanu: N-a avut ce apăra. Cu o singură
excepție: golul. Iar acesta i se poate imputa lui și numai
lui.

Emeghara: S-a mărginit la a-l bloca pe Alexe. Și a
făcut-o impecabil, iar asta a ucis practic speranțele lui Dinamo în
banda stângă.

Gardoș: Emoții, câteva ezitări, dar a stat bine
lângă Galamaz, iar faptul că Dinamo n-a contat în atac i se
datorează în mare parte.

Galamaz: N-a avut probleme. S-a descurcat impecabil, iar
Dănciulescu și intrările lui Alexe nu au afectat Steaua.

Latovlevici: El a fost veriga slabă. Trebuia să-i blocheze
pe Torje și Bărboianu și a avut noroc că ultimul nu a urcat mai
deloc. Nici în ofensivă n-a contat. Torje l-a driblat de câte ori a
avut chef.

Nicoliță: Omul meciului. Olăroiu s-a bazat pe el
și nu a greșit. Punctul fix al liniei de mijloc a Stelei a dat trei
centrări de gol, l-a umilit pe Bordeanu, trebuia să scoată un
penalty…

Tănase: În centru parcă a fost ceva mai bine. S-a
luptat, a ordonat jocul în unele momente și nu a mai ucis tempoul
Stelei, așa cum o făcea în bandă. A apărut și la finalizare destul
de bine.

Brandan: A avut o treabă foarte grea: blocarea lui Cătălin
Munteanu, mai ales că partenerul de linie, Tănase, nu știe prea
bine faza defensivă. S-a descurcat perfect: mijlocașii „câinilor”
n-au mișcat.

Surdu: Trebuia să fie omul care făcea diferența. Trebuia
să transforme în al doilea vârf când cobora Dică și a făcut-o cu
succes de două ori: o dată l-a ajutat Bărboianu la gol, o dată a
tras penibil. Prea puțin pentru ce i se cerea.

Dică: Despre jocul lui Dică se poate spune doar atât: în
minutul 24 a luat mingea, a așezat-o, s-a uitat la poartă și a
nimerit vinclul. Dacă vreți și partea urâtă, ce e scris la
Dănciulescu i se potrivește.

Bilașco: Poate cel mai slab de pe teren. Mai ales că a
avut în față doi stoperi ezitanți, cărora nu le-a luat fața nici
măcar o dată. A avut o mare ocazie, tratată jenant.