Asta l-a scăpat pe Mario Iorgulescu de 13 ani și 8 luni de închisoare! Motivarea judecătorilor, între realism și ridicol

Mario Iorgulescu, băiatul șefului de Liga Profesionistă de Fotbal, a scăpat de pedeapsa de 13 ani și 8 luni de închisoare în urma accidentului în care a omorât un om în urmă cu cinci ani.

Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au publicat motivarea în acest caz, iar în aceasta se arată că fiul lui Gino Iorgulescu scapă de acuzațiile de omor, urmând a fi judecat pentru ucidere din culpă.

Mario Iorgulescu a scăpat de 13 ani și 8 luni de închisoare! Motivarea incredibilă a judecătorilor

Judecătorii de la ÎCCJ au decis că accidentul produs de Mario Iorgulescu nu este omor, ci ucidere din culpă, iar din asta rezultă o altă pedeapsă aplicată. Dacă în cazul omorului pedeapsa aplicată este de închisoare de la 10 la 20 de ani, la cea de omor din culpă este mult mai mică, de la 2 la 7 ani.

Astfel, judecătorii au decis că accidentul mortal produs de Mario Iorgulescu, care a condus cu 143 de km/oră în localitate, sub influența alcoolului și a cocainei, nu este omor, deoarece această acțiune ar fi fost îndreptată împotriva victimei, însă în cazul de față șoferul a acționat asupra mașinii.

Avocații lui Mario Iorgulescu susțin că „un accident auto nu constituie infracţiunea de omor”, și că fapta clientului lor, care a condus sub influența alcoolului și a cocainei, producând un accident auto mortal, se încadrează la ucidere din culpă, anunță adevărul.ro.

Explicația apărării este de-a dreptul halucinantă și totodată ridicolă: „Un conducător auto care apasă acceleraţia pe un drum public, chiar acceptând varianta de previziune a unui rezultat socialmente periculos şi care se bazează pe un minim de elemente pentru evitarea unui potenţial pericol, nu acţionează acceptând potenţiala urmare socialmente periculoasă, ci socoteşte fără temei că aceasta nu se va produce”

Conform motivării judecătorilor, diferența dintre omor și ucidere din culpă constă în atitudinea șoferului față de posibilitatea producerii unui accident mortal. Dacă el a prevăzut faptul că modul în care conduce mașina poate să producă un accident mortal și a lăsat soarta sa și a celorlalți participanți la trafic în mâinile hazardului, astfel că a acceptat că e posibil să omoare pe cineva, mai precis omor cu intenție indirectă.

Astel, dacă el a prevăzut că modul în care conduce poate să provoace un accident mortal, dar a considerat fără temei că acesta nu se va produce vorbim despre ucidere din culpă. Diferența fundamentală constă în faptul că la uciderea din culpă șoferul a avut argumente că nu va produce un accident mortal. La omor, acesta nu a avut astfel de argumente și a acceptat faptul că va putea omorî pe cineva, deși nu și-a dorit acest lucru.

Astfel, avocații lui Iorgulescu au susținut că acesta nu a acceptat că poate produce un accident mortal, bazându-se pe elemente obiective prin prisma cărora un eventual accident putea fi evitat precum: „experienţa anterioară a inculpatului în conducerea unor autovehicule asemănătoare, starea tehnică fără cusur a autoturismului marca Aston Martin model DBS şi elementele legate de traficul din zona respectivă, ţinând seama şi de intervalul orar, se constituie în veritabile temeiuri avute în vedere la momentul la are s-a decis să conducă autovehiculul”.

Doi judecători au gândit într-un fel, în timp ce al treilea a avut o altă opinie

Apărarea a concluzionat astfel că accidentul s-a produs deoarece șoferul a evaluat eronat faptul că poate evita coliziunea cu mașina care circula din sens opus, iar motivarea Înaltei Curți arată că „omorul e o acțiune, accidentul un eveniment”. „Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de „omor” constând în „uciderea unei persoane” poate fi reținut numai în condițiile în care fapta în sine relevă fără niciun dubiu o acţiune care are drept rezultat suprimarea vieţii unei persoane”, se mai arată în motivarea deciziei.

De reținut este că doi dintre cei trei judecători ai completului Înaltei Curți au acceptat recursul lui Iorgulescu arătând astfel că fapta de care acesta se face vinovat acesta nu este cea de omor.

Omorul, spun judecătorii Lia Savonea și Adriana Ispas, presupune „o acţiune (sau chiar inacţiune), care trebuie să fie îndreptată asupra victimei”, iar , un accident rutier „este, în sine, fortuit, şi nu voit, are caracter imprevizibil”.

Pe scurt, „acţiunea” conducătorul auto este asupra autovehiculului și nu asupra victimei, susțin magistrații. Faptul că a acționat sistemul de accelerare a vitezei peste limita legală, cu consecinţa intrării în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă căruia i-a cauzat decesul, „din punct de vedere obiectiv şi subiectiv se încadrează în infracţiunea de ucidere din culpă”, mai arată instanța.

„Infracţiunea de omor ar fi posibilă doar în situaţia în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieţii victimei. Or, nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel, nu au relevat o asemenea împrejurare”, au concluzionat cele două judecătoare.

Faptul că Iorgulescu a nesocotit dispoziţiile legale referitoare la circulaţia pe drumurile publice (a condus cu viteză excesivă, sub influenţa băuturilor alcoolice şi a substanţelor interzise) sunt împrejurări ce relevă un grad de pericol ridicat al faptei şi o periculozitate mare a infractorului, încadrând infracţiunea în forma agravată, conchide instanța.

Astfel, Mario Iorgulescu va fi judecat pentru ucidere din culpă, în formă agravantă. Asta înseamnă că limita de pedeapsă va fi între 2 și 7 ani, având în vedere împrejurările agravante enumerate. Decizia a fost semnată de judecătoarele Adriana Ispas și Lia Savonea. Judecătorul Dan Andrei Enescu a emis o opinie separată, în care arată că Înalta Curte nu poate, în cazul recursului în anulare, să modifice încadrarea juridică a faptei. Cazul va fi rejudecat la Curtea de Apel pentru infracțiunea de ucidere din culpă.