Congresul din Palazzo! **Nebunie la palatul lui Becali, la întâlnirea PNG! Până și Ronaldo a venit
E pauza de iarnă, Steaua își vede tacticos de drumul din
Antalya, pista Moraes a fost abandonată, iar terenurile se pot
vinde oricând. E timpul optim deci pentru un Congres! Congresul
Partidului Noua Generație! Nu, n-aveați cum să-l uitați, indiferent
de generația de care aparțineți! Titularatura are ritm, zvâc, unul
parcă mulat pe mersul țanțoș al lui Gigi Becali în urma unui succes
crucial. Reformulăm. George Becali, căci suntem pe scena politică
azi. Ieri, de fapt.
Chiar și pe Champs-Elysee mai găsești un loc de parcare pentru
un Lăstun, dar pe Aleea Alexandru de lângă Guvern… nici pentru o
trotinetă! Pentru că e ziua cea mare! Mică ne e nedumerirea când
vedem un șir indian de cai putere aparținând diverselor județe.
Semn premonitor! Oare? V-ați imaginat vreodată cum ar arăta un
congres cu Gigi la prezidiu? El jonglează, el centrează, el
marchează. O fi omul-orchestră? Cine sunt viorile? Are cineva
curajul să-i taie macaroana? Înăuntru chiar clocotește ceva!
Trebuie să intrăm. Afară, liniște. Curtea e populată de doi
bodyguarzi, încălziți de soarele „cu dinți”. Și păziți de
nelipsiții lei din piatră bătuți în capătul scărilor. Urcăm
stingher. Deschidem ușa ca într-un vechi castel și rămânem în
anticamera cu miros de fursecuri AnaPan și cafea fierbinte. În
rest, Dorna, Borsec…
Membrii PNG, loiali
ca Baciu
Tragem cu ochiul (și cu urechea) și deslușim o serie de cadre și
vorbe din interior. Din salon, living sau sufragerie, cum vreți!
Tipii sunt pe finalul congresului. Al câtelea? Ne teleportează
parcă în trecut întrebarea, dar nu aflăm. De fapt, e doar o
ședință, după cum ulterior ne luminează un membru PNG cu păr alb
din nordul Moldovei. Sunt șefi de filiale. Factori de conducere sau
tipi care-și urmează ideologia politică, precum un husky devotat
stăpânul. Dar n-au ce căuta câinii prin text. Aici sunt doar stele!
Sau…?. „Aici a rămas doar crema! Suntem 250.000!”, explică
George. Adică tipii sunt la fel de fideli PNG, precum Eugen Baciu
Stelei.
Cei mai mulți sunt oameni simpli. Unii sunt din București, dar
majoritatea aparține orașelor provinciale. Din diverse colțuri ale
țării. Un tip ațipește, semn că ședința e ca un balsam după un drum
obositor sau o noapte furtunoasă. Alții fac gesturi mai expresive
decât tot corpul de balet al Operei Române și aprobă în stilul
cățelușilor de pluș plasați în luneta Daciei 1300 prin anii 80. Dau
din cap! Alții au mine agresive. Poate chiar sunt! Evit să fixez
contactul vizual cu ei, cum adversarii lui Tyson o făceau pe
vremuri la cântarul oficial, dar prind totuși ceva. Din zbor!
Până
și Ronaldo a venit
„În momentul acesta vrem să consolidăm partidul, iar după aceea vom
începe negocierile. Niciodată nu ne vom înțelege cu un partid de
stânga, niciodată Becali nu va fi de stânga, numai pe partea
dreaptă voi fi!”. E clar: îl păstrează pe Lăcă în funcție, îmi zic
în gând. Cortina se ridică, membrii PNG-CD o iau care-ncotro. Cei
mai mulți își imortalizează pe telefoane palatul. Alții gustă din
fursecuri. Cel mai fericit e Ronaldo Irinel. Așa îl cheamă, în
acte, pe fiul înlocuitorului lui Duckadam în postul de șef al
filialei PNG-CD din Arad. „Fii-meu e fotbalist la Atletico Arad și
l-am luat cu mine”, ne dezvăluie părintele politician. Dar urmează
conferința de presă. Becali pare un artist boem. E mai elegant ca
niciodată, cu un costum negru, cravată asortată, ceas sofisticat și
pantofi din catifea fină. Frizura? În stil Ciprian Porumbescu. E
jovial, pus pe glume, tonic, implicat în discurs, departe de tipul
încordat din lojă. „Gata, ați terminat cu cablurile? Începem?”,
zice Becali, flancat de simpatizanți poziționați în stilul celor
care le țineau trena lui Caramitru și Dinescu în studioul TVR.
Cuplu
de atac: Becali – DD
Urmează tirada. Mai întâi, îi sună telefonul. Un tip din spate
trage discret cu ochiul în mobilul sofisticat. Nu se mai aude
nimic. Doar parchetul scrâșnește sub picioare. „Dacă facem Alianță
cu Partidul Poporului, al lui Dan Diaconescu, eu voi fi
președintele țării și el prim-ministru! Ne punem în oglindă și
vedem cine merită, hăhăhă!”, moment în care toată lumea se uită-n
oglinzile așezate diametral opus. „Dar poate îmi dă Traian Băsescu
tronul, poate mă bat eu cu Ponta și Antonescu, las și fotbalul
pentru țară!” „Niciodată”, își dau coate câțiva simpatizanți.. „Dar
cu PRM-ul, domnule Becali… ați face alianță?”, își bombează
pieptul o colegă.
Replica? „Măi, fetițo! Ce să fac cu PRM-ul? Am fi doi pitici
care ne batem cu urangutanii!”, spune răspicat finanțatorul Stelei.
În rest, Becali adoptă tonuri diferite. Ironic, ca replică la o
întrebare enigmatică; „Eu am fost intermediarul șpăgii de la
vamă”… sau… mieros… „De Dragobete… beau șampanie și mănânc
tort cu nevastă-mea! Ce e aia mă, Valentine’s Day?” Altele? Pase pe
tema reînvierii partidului și centrări pe seama posibilelor
alianțe. Fotbalul n-are ce căuta la Congres. Bine că e Virgil prin
preajmă! Dar nu e… noua achiziție! Și îndrăznesc o întrebare! „Pe
Ionuț Luțu v-ați gândit să-l luați în partid?” Răspunsul îmi taie
orice elan. „Tu ești tra-la-la, mă”.
Șapte
milioane de euro
Palatul lui Gigi Becali e o replică a Muzeului Rodin din Paris. În
1932, imobilul a fost cumpărat de industriașul Max Auschnit,
administrator al Uzinelor de Fier și al Domeniilor Reșiței.
Comuniștii i-au confiscat acestuia imobilul, dar fiul său a
reintrat în posesia Palatului în anii 90. Gigi a cumpărat-o de la
Auschnit jr cu 7 milioane de euro!