Antrenorul Rapidului, Marius Șumudică, a descris momentele prin care trece din cauza decesului lui Helmut Duckadam, recunoscând că soția fostului portar l-a făcut să plângă.
Fotbalul românesc deplânge moartea lui Helmut Duckadam, fostul mare portar decedând din cauza unor complicații medicale pe 2 decembrie.
Sportul românesc este mai sărac de la începutul săptămânii, după trecerea în neființă a lui Helmut Duckadam. Antrenorul Rapidului nu și-a stăpânit lacrimile când a văzut cât suferă soția fostului mare portar.
„Este o lovitură. Nu mai trebuie să ținem cont de apartenență, să spunem că unul este stelist, unul rapidist, unul dinamovist. Este un om din fotbal, un mare om. Mi-a fost coleg. (n.r. – face o pauză mare). Am avut și controverse, să spun așa… e tragic.
Am văzut și… poate par eu mai puternic, unii mă consideră arogant, dar am o parte sensibilă și chiar îi spuneam și soției asta. Mă uitam cu ea la diferite emisiuni și în momentul în care vedeam cum anumiți oameni se revăd după nu știu cât timp, începeam să plâng.
E dureros, iar în momentul în care am văzut interviul cu soția dânsului am început să plâng. Era un om care a făcut cinste… eu am fost în Turcia 4 ani și foarte multă lume mă întreba despre dânsul. Foarte multă lume. Dumnezeu să-l odihnească!
Ce să mai… cuvintele sunt de prisos. Din inimă transmit condoleanțe familiei. Să fie puternici în aceste momente. Astea sunt dramele, nu că faci un egal acasă, că pierzi un meci în deplasare. Fotbalul te consumă”, a afirmat tehnicianul.
Șumudică a dezvăluit și faptul că la meciul CS Afumați – Rapid 0-3 din Cupa României a avut o stare de rău, motiv păentru care le-a transmis celor de pe banca tehnică să fie cu ochii pe ambulanță, în cazul în care lucrurile se agravează.
„Ieri a fost prima oară când am simțit și eu așa, o stare de rău în timpul meciului. Bine, am dus-o pe picioare. Mă gândeam și mă uitam să văd unde e ambulanța, la câți metri e. Chiar îi spuneam lui Ionuț Voicu (n.r. – delegatul echipei) că mergem repede la ambulanță, dacă e ceva.
Sunt un tip care pun la suflet, mă consum și probabil și ceea ce s-a întâmplat cu domnul Duckadam ți se întipărește în minte și subconștientul lucrează. Parcă aveam pulsul mai mare, parcă simțeam o neliniște.
M-am gândit toată noaptea: pentru ce atâta ură, atâta rivalitate? Dar ăștia sunt oamenii, asta e țara în care trăim. Voi încerca, pe cât posibil, să nu mai răspund așa, cu toate că ăsta sunt.
Mi-e foarte greu să nu răspund în momentul în care sunt atacat. Am văzut și ieri prin tribune unul-doi inși. Mi-era și rușine de rușinea lui, cu copilul lângă el, insulte la adresa jucătorilor, a mea. Cuvinte greu de reprodus, în condițiile în care avea lângă el un copil de 5-6 ani. Dar asta e, trebuie să trecem peste și să fim mai buni”, a încheiat tehnicianul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER