În urma invaziei militare ordonată de Vladimir Putin în Ucrainei, Occidentul a răspuns prin adoptarea mai multor pachete de sancțiuni, care au ca scop principal subminarea capacității Kremlinului de a finanța războiul și diminuarea capacităților de producție ale țării. Însă pe lista celor sancționați se află și oligarhii apropiați de liderul de la Moscova. Sancțiunile pe care Vestul le-a țintit asupra lor au început încă din 2014, odată cu invadarea Crimeei.
Acum, sancțiunile doar s-au intensificat și au fost extinse, inclusiv asupra familiilor oligarhilor. Astfel, miliardarii ruși nu mai pot circula și cheltui banii în locurile din afara țării unde își desfășurau afacerile. Mai mult, autoritățile au început să le sechestreze și bunurile deținute în țările în care au interdicții. Însă acest lucru nu i-a făcut pe oligarhi să îl abandoneze pe liderul de la Kremlin. Indiferent de situația în care se află, aceștia îi rămân loiali. Motivul? Teama! Cei care-l sfidează pe Vladimir Putin ajung să fie bătuți, exilați, otrăviți sau asasinați.
Oligarhii sunt membrii elitei de afaceri bogate care au o putere politică disproporționată. Ei au apărut în Rusia în două valuri. Primii oligarhi și puterea lor au apărut în perioada președintelui Boris Elțîn, în urma privatizărilor din anii 1990, în mod particular după 1995 ca urmare a vânzării celor mai mari companii de stat rusești prin tranzacții efectuate integral în numerar. Ca să arate lumii că privatizează economia, dar şi ca să strângă bani pentru propria campanie electorală, Boris Elţîn a pus în aplicare programul împrumuturi contra acţiuni. Bancherilor şi oamenilor de afaceri din Rusia, celor prietenoşi faţă de Elţîn şi cercul său intim numit „Familia”, li s-a permis să cumpere întreprinderi gigantice de stat pentru sume foarte mici de bani, pe care ulterior le vindeau guvernului rus la prețuri exorbitante.
Odată cu venirea lui Putin la putere, a apărut cel de-al doilea val de oligarhi. Acesta a ajutat la crearea lor, prin contracte de stat. Furnizorii privați din numeroase sectoare precum infrastructura, apărarea și sănătatea facturau serviciile oferite guvernului la prețuri de multe ori peste cele de pe piață, oferind „bonusuri” oficialilor de stat implicați în licitații. În 2001, Putin a cerut ca toate luptele interne şi intrigile politice să înceteze. A invitat oligarhii la casa sa de vacanţă şi i-a anunţat că nu mai au voie să joace în politică.
Astfel, Vladimir Putin a îmbogățit o serie de oameni care acum îi sunt datori pentru averile lor enorme. De asemenea, Putin a adoptat legi care acordau tratament preferențial așa-numitelor corporații de stat. Aceste mutări au asigurat controlul Kremlinului asupra economiei, dar și asupra oligarhilor.
Oligarhii sunt cei care slujesc Kremlinul, astfel că ei ajuns ajuns pratic să-l slujească direct pe Vladimir Putin. Averea și siguranța lor depinde de protecția liderului.
Bill Browder, criticul regimului de la Kremlin susține că:
„În orice moment şi din orice motiv, el poate decide să le ia banii, libertatea şi viaţa. A făcut-o de nenumărate ori, provocând unde de şoc în comunitatea oligarhilor. Niciunul nu are curajul să îl confrunte indiferent în ce formă.”
Astfel, oligarhii îi sunt apropiați liderului de la Kremlin doar pentru că acesta este cel care le dă ordinele și se tem pentru viața lor. Roman Abramovici și-a petrecut mulți ani din viață într-un club exclusivist al miliardarilor. În timp ce unii membri au reușit să ia o parte din bogățiile țării pentru ei pe măsură ce URSS se risipea în anii 1991, restul au reușit abia după ce au devenit apropiații liderului Vladimir Putin. Astfel, miliardarii au acceptat să conducă unele companii ce le-au fost date drept proprietăți.
Deși nu a fost ușor ca liderul de la Kremlin să le spună oligarhilor că nu mai au voie să facă ce vor, acesta i-a motivat prin diverse acte de violență. De-a lungul anilor, un număr de membri ai acestui club s-au trezit încarceraţi, exilaţi, posibil otrăviţi sau asasinaţi în mod misterios. Putin a pus presiune pe oligarhi cu ajutorul legăturilor sale din serviciile de securitate ale Rusiei, i-a hărțuit și le-a percheziționat birourile.
Este și cazul lui Roman Abramovici, sancționat și el de occident. Oligarhul rus a început să aibă semne de otrăvire, cum ar fi decojrea pielii și vederea în ceață în momentul în care se afla la Kiev în calitate de mediator neoficial al discuțiilor de pace. Otrăvirea este una dintre metodele folosite des de Kremlin. Însă criticul regimului de la Kremlin, Bill Browder, pune la îndoială faptul că Abramovici ar fi fost otrăvit. Acesta sugerează că Abramovici ar fi putut inventa că a fot otrăvit doar ca să le demonstreze ucrainenilor și lumii occidentale că relațiile dintre el și Kremlin sunt acum distante.
Oligarhii care au încercat să-l sfideze pe Putin de-a lungul timpului nu au sfârșit prea bine. Unul dintre aceștia, Mihail Hodorokovski – în 2003 cel mai bogat din Rusia şi CEO-ul Iukos, cea mai mare companie petrolieră privată din ţară, nu s-a lăsat intimidat de avertismentele liderului de la Kremlin. După un raport al unui think-tank cum că s-ar afla în fruntea unor oligarhi ce conspiră împotriva guvernului, acesta a fost arestat și închis pentru 11 ani.
Chiar și oligarhii care nu își mai petrec prea mult timp în Rusia au de suferit dacă nu ascultă ordinele liderului. Mihail Friedman și Petr Aven și-au vândul în anul 2013 acțiunile TNK-BP către Rosneft și au mutat afacerea la Londra, în mediul de afaceri occidental. Și aceștia au avut de suferit în urma sancțiunilor impuse de occident. Deși cei doi au fost sancționați în luna martie, au considerat că acest lucru este nedrept, pentru că legăturile lor cu Putin au fost o obligaţie necesară pentru a-şi menţine o afacere importantă – Alfa Bank. În ancheta Mueller, Aven a dezvăluit că Putin i-a cerut să găsească o poartă de intrare spre viitoarea administraţie Trump, iar el i-a spus că a încercat şi a eşuat. Totodată, acesta a susținut că el şi alţi aproximativ 50 de oligarhi s-au întâlnit trimestrial cu Putin şi că orice indicaţii date de Putin la aceste întâlniri erau „directive implicite” şi că „ar fi existat consecinţe pentru Aven dacă nu le-ar fi urmat „.
În prezent există trei tipuri de oligarhi ruși, în funcție de apropierea lor față de putere. Primii sunt cei care au legături personale cu Vladimir Putin. Mulți dintre prietenii apropiați ai lui Putin sunt cei din Sankt Petersburg și din zilele sale ca ofițer al al KGB-ului. Aceștia au avut o ascensiune spre o bogăție extrem de mare. Câțiva dintre cei apropiați sunt Yuri Kovalciuk, la care adesea se face referire ca „bancherul personal” al lui Putin, Ghenadi Timcenko, cu active cheie în compania de tranzacționare din domeniul energetic Gunvor, și frații Arkadi și Boris Rotenberg, care dețin afaceri în domeniul construcțiilor, energiei electrice și conductelor de petrol și gaz.
În cel de-al doilea grup de oligarhi fac parte conducătorii serviciilor de securitate ale Rusiei, poliției și forțelor armate. Aceștia sunt cunoscuți drept silovarhi și s-au folosit de rețelele lor pentru a acumula bani pentru foloasele personale. Unii dintre acești silovarhi provin din fostul KGB, rebotezat FSB după căderea Uniunii Sovietice. Bărbatul despre care se zvonește că ar fi liderul informal al silovarhilor este Igor Secin, președintele gigantului petrolier Rosneft, considerat de mulți ca fiind al doilea cel mai puternic om din Rusia, după Vladimir Putin.
Cel de-al treilea grup de oligarhi este format din outsiderii care nu au legături personale cu Putin, cu forțele armate sau FSB. Unii dintre aceștia sunt oligarhi din anii 1990 care și-au construit averile sub Elțîn dar și-au pierdut influența și puterea politică în timpul regimului lui Vladimir Putin, actualul lider de la Kremlin.
Indiferent de grupul din care fac parte, oligarhii l-au ajutat pe Vladimir Putin să rămână la putere prin legăturile lor politice și susținerea economică pe care au aruncat-o în spatele inițiativelor Kremlinului pe plan intern.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER