Helmut Duckadam a povestit cum a fost dat afară din Armată și cum l-a surprins Revoluția Română, din luna decembrie a anului 1989. El se afla la Arad în momentul în care românii au ieșit în stradă împotriva dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.
Fostul mare portar al Stelei afirmă că în momentul în care a văzut neliniște în stradă, a plecat la o mănăstire.
„Eram la Arad, vicepreședinte la Vagonul Arad. Aveam treabă la UTA și mergeam cu mașina să iau ceva acte de la stadionul lor. Pe drum am auzit gălăgie, erau cam primii participanți. Noi auzisem cu două zile înainte ce se întâmplase la Timișoara. La radio Budapesta se auzise deja ce era la Timișoara. Am văzut că se aduna lume din ce în ce mai multă. După ce mi-am terminat treaba, în Piața Sfatului erau taburi și s-au tras focuri de avertisment în aer.
Primisem o primă atunci după ce-am câștigat un meci. Aveam 3.000 de lei la mine și cu un prieten am mers la o mănăstire de unde am cumpărat lumânări. Am tăiat lumânările cu un clește, le-am împărțit și iar s-a strâns lumea”, a povestit portarul care a scris istorie la Sevilla, în 1986.
El afirmă că s-a implicat activ în schimbările prin care a trecut România în urma tranziției de la comunism la democrație.
„Da, da ( n. red. – a fost participant activ la Revoluție). Apoi am mers în primărie și am stat acolo 2 luni. Răspundeam de toate ajutoarele care intrau prin vestul țării. Atunci chiar puteam să mă fac de toate, chiar și primar. Eram în primii 24 ai Frontului Salvării Naționale și am Carnet de Revoluționar. Legitimația 104. Am doar o indemnizație care trei ani a fost tăiată…
Da (n. red. – ia pensie de la Ministerul de Interne). Că am lucrat la Poliția de Frontieră. De la Armată nu iau nimic. Am fost angajatul lor timp de trei ani cu contract de șase ore. Oricum ei m-au dat afară…
Am avut problema cu mâna și am fost chemat la Ilie Ceaușescu, aflase că n-o să mai pot să apăr. M-a chemat la el în birou și mi-a zis că mă trece în rezervă că nu mai sunt de folos. Luam 3.000 de lei, dar…
M-am ambiționat că n-au cum să mă dea afară și m-am dus la Ion Coman, la secretarul CC-ului, care era stelist adevărat. I-am zis: „Eu vreau să rămân în armată!”. „Domne, dacă vrei, rămâi!”. M-am dus la Arad, dar după șase luni mi-am dat seama că nu e de mine. Mă puneau la instrucție, la trageri și la aplicații. Și mi-am dat demisia…”, a spus fostul mare portar.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER