Idei noi pentru Becali!** Top 10 cele mai brutale demiteri de antrenori

Gigi Becali nu este singurul șef din fotbal care își concediază
angajații atunci când aceștia se așteaptă mai puțin. Episodul
„Cristiano Bergodi”, destituit în pauza meciului din Europa League
cu Sheriff Tiraspol, are corespondențe cel puțin la fel de șocante
și în fotbalul din alte țări. Revista Four Four Two a realizat un
top 10 al celor mai brutale concedieri petrecute în Insulă și
numai. Metodele preferate: teletext, SMS, presă online.

1. Brian Welsh (Cowdenbeath, 2008) – Scoțianul se
bucura de o după amiază plăcută pe malul unui iaz, când a decis să
navigheze un pic pe internet pentru a se pune la curent cu ultimele
noutăți. La scurt timp după logare, avea să afle de pe un portal de
știri că a fost demis în urma retrogradării în Liga a III-a
scoțiană.

2. Martin Jol (Tottenham, 2007) – Când telefonul
olandezului a sunat la jumătatea reprizei secunde a meciului din
Cupa UEFA contra lui Getafe, acesta a fost în primă fază confuz,
apoi ar fi urmat să se înfurie. Nu a mai apucat, pentru că,
parcurgând SMS-ul, a aflat de la un prieten că peste tot a apărut
informația conform căreia Spurs nu dorește să mai uzeze de
serviciile sale.

3. Jose Peseiro (Arabia Saudită, 2011) – Fostul
antrenor portugez al Rapidului și-a pierdut locul de muncă imediat
după primul meci de la Cupa Asiei, pe care saudiții l-au pierdut.
El nu a fost primul tehnician care a pățit-o și nici ultimul.
Înaintea sa, Carlos Alberto Parreira a fost demis tot în timpul
Cupei Asiei, iar înlocuitorul lui Peseiro, Nasser Al-Johar, nu a
rezistat decât două meciuri pe banca selecționatei Arabiei Saudite,
fiind destituit imediat după încheierea turneului.

4. Bruce Rioch (Queens Park Rangers, 1997) –
Fostul șef al lui Arsenal butona liniștit telecomanda
televizorului, când a decis să arunce o privire și pe teletext.
Atunci a aflat că a fost demis. Președintele clubului QPR, Chris
Wright, și-a exprimat regretul pentru felul în care tehnicianul a
aflat vestea, iar scuzele au fost acceptate elegant de către
Rioch.

5. Mark Poulton (Chichester City, 2010) – „Clubul
este complet dezorganizat, mi-ar fi mai bine să plec”, a fost una
dintre declarațiile tehnicianului. Și așa i-a fost, pentru că, la
pauza unui meci din Charity Cupe pe care Chichester l-a susținut
împotriva lui Redhill, a fost sunat de președintele clubului și
anunțat că nu mai este antrenorul echipei. „Cred că sunt primul
antrenor din lume care este demis la pauza unui meci, telefonic”,
spunea Poulton. Probabil nu auzise de Gigi Becali…

6. Ruud Gullit (Chelsea, 1998) – Olandezul a fost
demis după o ceartă cu patronul Ken Bates. La vremea respectivă,
bănuielile erau că aceștia se certaseră din cauza unei neînțelegeri
la bani. Totuși, nimeni din club nu a îndrăznit să-i spună lui
Gullit că nu va mai fi antrenorul lui Chelsea. Din nou, teletextul
a avut sarcina de a informa un tehnician despre destituire.

7. Frank Clark (Manchester City, 1998) – Scenariul
acestuia a decurs cam așa: se afla în mașină, în drum spre
antrenament, când, deodată, a dat sonorul radioului mai tare pentru
a auzi o dezbatere despre un tehnician care fusese demis. Nu mică
i-a fost uimirea când a descoperit că era vorba despre el.

8. Tony Adams (Portsmouth, 2009) – Când este vorba
despre binele unei echipe, nu prea poate fi loc de sentimente.
Totuși, președintele lui Pompey, Peter Storrie, ar fi putut aștepta
ca măcar să se încheie petrecerea aniversară de cinci ani dată în
cinstea fiului lui Tony Adams, înainte de a-i transmite
tehnicianului vestea că nu va mai antrena Portsmouth.

9. Derek Dooley (Sheffield, 1973) – Era Ajunul
Crăciunului când antrenorul fusese chemat la club. Credea că vor fi
discuții legate de bugetul pentru transferuri. Dar nu a fost așa,
Dooley fiind informat că trebuie să își facă bagajele.

10. Harald Schumacher (Fortuna Koln, 1999) –
„Ucigașul” lui Battiston a fost redus la tăcere atunci când i s-a
comunicat să nu se mai obosească să iasă de la vestiare pentru a
doua repriză a meciului pe care echipa sa îl susținea împotriva lui
Waldhof Mannheim. „L-am idolatrizat pe Schumacher ca jucător, dar
nu voi sta cu mâinile în sân, văzând cum duce clubul în mormânt”,
declara președintele clubului, Jean Loering.