Interviu Cornel Dinu despre Eusebio: „A fost considerat mai mare decât Pele. A trăit intens până în ultima clipă și poate asta l-a costat”

Cornel Dinu l-a cunoscut pe Eusebio atât în teren, cât și în afara gazonului. Cei doi foști jucători s-au întâlnit în 1999 și în 2007, atunci când Dinamo și Benfica au jucat în Cupa UEFA. „Mister” își aduce aminte de fotbalistul Eusebio, dar mai ales de omul Eusebio.

Domnule Dinu, Eusebio s-a stins în această dimineață la 71 de ani…
Dumnezeu să-l odihnească. Îmi aduc aminte că în 1966, după campionatul mondial,  era o discuție, o anchetă provocată de Angelo Niculescu și preluată de ziariștii de atunci. Se căuta un răspuns la întrebarea cine este mai bun, Pele sau Eusebio? Angelo Niculescu îl considera pe Eusebio mai mare decât Pele. El a erupt la acest turneu, a fost golgheterul CM. Pe teren, când am jucat împotriva lui, mi-am propus să nu-l las să primească mingea, să nu-i acord posesia, să-l atac înainte. Astfel, de multe ori l-am mai tăvălit, m-am mai dus și pe picior. Nu a scos un cuvânt, nu a protestat, a fost de un fair-play neîntâlnit. Arbitru era un sârb, unul Radulovici, mai apropiat de noi,era deja lucrat cu niște covoare.

Cum era după ce s-a lăsat de fotbal. Ați avut mai multe întâlniri cu el, atât la București, cât și la Lisabona…
După ce s-a lăsat de fotbal a devenit emblema clubului Benfica. La ei este cu totul altă tradiție, acest lucru se și respectă. În momentul în care m-am întâlnit cu el, în ’99 și în 2007, rămăsese în aceeași postură. Numai din reclame câștiga în jur de două milioane de euro. Din păcate avea o displazie pe fond reumatic, mergea destul de greu, cu picioarele în x, însă prezenta același chef de viață.

Explicație foto: Cornel Dinu vs Eusebio, un duel pentru calificarea la CM din Mexic 1970, acolo unde România a ajuns, iar Portugalia a rămas acasă după ce lusitanii au pierdut, 1-0, la București

Un om vesel..
În 2007 am luat masa cu el, seara, și în ciuda vârstei nu lăsase obiceiul de a consuma mai mult decât trebuie. Acest lucru era cunoscut, faptul că micul dejun la el consta în două pahare de whiskey, e adevărat, cu apă.

Cu ce amintiri rămâneți după ce ați întâlnit un astfel de om?
Rămân cu onoarea de a fi discutat cu un asemenea caracter. A trăit intens până în ultima clipă și poate asta l-a costat. I-a plăcut să traiască și a fost respectat și considerat emblema Portugaliei și, în special, a Benficăi, formație care l-a tratat în maniera în care am povestit. Din câte știu, avea și un salariu pe viață de la Benfica. Dumnezeu să-l odihnească.