INTERVIU EXCLUSIV / Ziua Regelui: „Nu am fost un sfânt!”

Dacă 10 mai e Ziua Regelui în România, cu siguranță 5 februarie este Ziua Regelui în fotbalul românesc. Gică Hagi împlinește astăzi 44 de ani, cei mai mulți dintre ei petrecuți în fotbal, și a acceptat să dezvăluie lucruri pe care lumea le știe mai puțin despre el.

Gică, îți amintești primul cadou primit de ziua ta?
Cu siguranță a fost o minge. Nu mai știu exact, era la 3 sau la 4 ani. O minge simplă de plastic, asta am vrut, asta am primit.

Îți plac darurile?
Nu tocmai. Le apreciez, mă bucur când le primesc, dar nu mor după ele. Cadoul meu cel mai important e respectul. Soția însă are grijă mereu de mine. Ea și copiii plănuiesc tot felul de surprize, chestii sentimentale, care pe mine mă sensibilizează. Apoi, în fiecare an, Ianis și Kira îmi scriu câte ceva, ca o scrisoare.

Care a fost cea mai frumoasă surpriză de ziua ta?
Când am împlinit 40 de ani. Eram la Atena și m-am trezit cu toată familia și cu toți prietenii la hotel. Marilena aranjase totul, mirosisem eu ceva, dar nu mă așteptam chiar la asta. A fost super. Eu de obicei îmi sărbătoresc ziua din cinci în cinci ani, așa… cu lume multă. În rest, fac restrâns, acasă.

De câte ori îți sună telefonul pe 5 februarie?
Până se înroșește. Ca de Crăciun ori de Revelion. Mă sună toți prietenii, mai vechi și mai noi, cunoscuți, rude. Primesc și din străinătate mereu mesaje, e plăcut, mă simt bine.

Care e cel mai vechi prieten al tău?
Zoli Iașko. Am stat cu el în cameră ultimii doi ani la Luceafărul și am rămas prieteni pe viață. La început am stat cu Ilovan, de la Bistrița, apoi cu Hâncu, de la Brașov, a urmat Călinescu, de la Sibiu, și Zoli. După el, Balint și Belo, stăteam trei. Și ei sunt prieteni vechi.

Când te trezești dimineața, te gândești la fotbal?
Trăiesc în fotbal, e normal. Nu pot să spun că mă gândesc la ceva anume, dar aproape tot ce fac, fac pentru fotbal. Acum am proiectul ăsta, cu Academia, care mi-a ocupat mult timp, dar l-am făcut cu pasiune.

Ce reprezintă familia pentru tine?
Totul. Familia te face mai puternic, îți dă un alt sens vieții. Copiii, nu mai zic, îți schimbă viața. Sunt mândria mea.

Ești un tată sever?
Ca tată și ca om sunt la fel. Respect niște reguli. Încerc să le dau copiilor o educație sănătoasă și le cer să fie realiști. Să judece ceea ce fac și nu ceea ce ar vrea să facă. Pe de altă parte, ei știu că eu și soția îi vom sprijini necondiționat toată viața. Le accept greșelile, dar nu vreau ca ele să se repete.

Ce sfaturi ți-au dat părinții tăi când ai plecat de acasă?
Mama mi-a zis: „Nu contează ce haine porți, contează ce spui”, iar tata: „Fii modest oricine ai ajunge”. I-am iubit enorm pe părinții mei și sunt mândru că le reprezint numele cu cinste.

„Gata, m-am întors la Constanța și nu mai plec de aici“

Există vreun loc în România unde nu ai fost recunoscut?
Nu știu, nu asta e important. Probabil lumea mă știe, dar nu sunt țintă publică. Ne comportăm normal și eu, și ei. Când ies la plimbare, îmi văd de ale mele.

Dar a fost vreun loc în care nu te așteptai să fii recunoscut?
Într-un avion care mă ducea în Australia s-a anunțat la microfon că „Gheorghe Hagi zboară alături de noi”.

Îți plac vacanțele?
De când m-am lăsat de fotbal, da. Înainte, vacanța însemna odihnă, acum am timp și de altele. Soția mea e cel mai bun agent turistic. Pregătește vacanțe frumoase.

Locul preferat?
Roma. Acolo mergem mereu cu plăcere. Am fost peste tot, mai puțin în Japonia. Mi-ar plăcea să ajung și în Noua Zeelandă, am auzit că e superb.

Acasă unde înseamnă pentru tine?
La Constanța. Eu de mic am fost porumbel, am umblat prin lume, dar acum gata, m-am întors și nu mai plec de la Constanța. Îmi place cel mai mult, iar de primăvara până toamna simt că înfloresc. Eu sunt omul mării, ador soarele, plaja, apa, urăsc frigul. Și ca jucător, primăvara, vara, toamna eram mereu în mare formă. Iarna nu prea îmi pria.

Unde te vezi peste zece ani?
Tot aici. Am început un proiect, care sper să nu aibă limite. Ambiția mea e să fac lucruri care să rămână și după mine.

Îți place să mergi prin cluburi?
Acum nu, dar când eram tânăr mai mergeam. Nu am fost un sfânt, am gustat din toate, și o țigară, o bere, o discotecă, dar niciodată nu am făcut excese. Hobby-ul meu a fost fotbalul.

Câte kilograme ai luat în plus de când te-ai lăsat?
Puține. Nu țin regim, dar sunt obișnuit să mănânc rezervat și sănătos. Paste, pui, pește. De când am pierdut-o pe mama, nu mai beau aproape deloc alcool.

Prin bucătărie calci?
Acum nu mai fac mâncare, însă m-am gospodărit și singur. La Brescia găteam, nu mâncam tot timpul în oraș. Când eram la Luceafărul, spălam, călcam, coseam, nu e nicio rușine să faci asta.

„Pe o insulă pustie mi-aș lua familia și o minge“

Cum te relaxezi?
Mă uit la filme și ascult muzică. Îmi plac filmele de acțiune și cele istorice. Eu sunt un om realist și de aceea orice film văd trebuie ori să fie inspirat din fapte reale ori să se poată întâmpla. Nu îmi plac SF-urile sau filmele de groază.

Muzica?
Noi acasă ascultăm multă muzică. Menirea muzicii este să te liniștească. Ascult Elvis, Beatles, Bob Marley, șlagăre mai vechi de pe timpul Festivalului de la Mamaia, dar și Beyonce ori Justin Timberlake. Favorita familiei noastre este Shakira. Soția și copiii au fost la concert, au luat autografe. Evident, ne place mult și muzica machidonească.

La petrecere dansezi?
Nu ca pe vremuri, dar nici nu stau lipit de scaun. Mă comport normal.

Mișcare mai faci?
In ultimul timp am stat mai mult la birou, dar când se va da drumul la Academie, mă întorc pe teren.

Dacă ar fi să pleci pe o insulă pustie, ce ai lua cu tine?
Familia și o minge, ca să mă joc cu Ianis. Fetele și-ar lua altceva, dar noi ne-am descurca cu o minge.

Telefonul mobil?
Nu. Telefonul e o necesitate acum, dar am trăit mulți ani și fără el, așa că aș putea să o fac din nou.

Îți pare rău că te-ai lăsat de fotbal?
Nicidecum. Eu m-am lăsat când mai puteam juca, dar am simțit că dădusem totul. Am zis gata și gata a fost. Nea Mircea Lucescu îmi pregătise încă un an la Galata, ca antrenor și jucător, dar mie nu mi-au plăcut jumătățile de măsură. Obișnuisem lumea la un standard și m-am lăsat la acel standard. În ultimele două meciuri ale mele ca fotbalist, am dat trei goluri din cele cinci marcate de Galatasaray.

„Cruyff m-a învățat că lucrurile simple sunt cele mai bune“

Nu te-a tentat niciodată o ofertă exotică?
La 36 de ani și jumătate, cât aveam când m-am lăsat eu de la Galata, nu mai puteam juca decât pentru bani, însă am ales să renunț.

De ce e Cruyff idolul tău?
Pentru că de la el am învățat că lucrurile simple sunt cele mai bune. Simplu și exigent, așa sunt și eu.

Care e diferența dintre un jucător și un antrenor?
Ca jucător trebuie să ai grijă numai de tine și depinzi în primul rând de tine, ca antrenor trebuie să ai grijă de alții și depinzi în cea mai mare măsură de ei.

"La noi, la machidoni, familiile sunt numeroase. La o zi de naștere se strâng minimum 60-70 de persoane, așa… numai din rude" – Gheorghe Hagi

"Dacă aș putea schimba ceva în viața mea, aș face meciul cu Suedia mai scurt cu cinci minute. În rest, nimic" – Gheorghe Hagi

"Formarea unui fotbalist durează până la 28-29 de ani. Până atunci trebuie să asculți, abia apoi poți spune că ești matur" – Gheorghe Hagi

"I-aș da un telefon lui Hagi să îi spun «La mulți ani!», dar nu cred că ar vrea! Vorbiți cu el și să-l întrebați-l dacă este de acord cu gestul meu" – Gigi Becali, finanțator Steaua

141 de goluri a înscris Hagi la Farul, Sportul și Steaua

22 de goluri a marcat la Real și la Barcelona

15 goluri a înscris la Brescia

59 de goluri a înscris la Galatasaray