„Putea trăi și astăzi!”

Adriana Klein (foto, în dreapta) n-a crezut niciodată că Mișa Klein a murit din cauza unei boli de inimă și a ținut să demonstreze asta tuturor.

De ce a murit Mișa?
I-a cedat inima din cauza unei infecții. Avea o bronșită cronică-acută, de care suferea din noiembrie. A dus-o pe picioare, însă organismul nu i-a mai rezistat, după ce a făcut și o amigdalită. Ele au generat infarctul, pe fondul unui efort susținut. Medicii de acolo habar n-aveau ce are Miși, nu făcuseră nici controalele medicale obligatorii, iar el nu s-a plâns în viața lui de o durere de măsea. Trebuia oprit de la efort. Avea temperatură, frisoane, dar era primul la alergări. Din păcate, asta i-a fost fatal. Dacă ar fi fost unul care să se gândească în primul rând la el, putea trăi liniștit și astăzi.

Deci fotbalul era mai presus ca orice?
Fotbalul era totul. Apoi veneam noi, familia. Miși n-a driblat fotbalul nici măcar o secundă, iar fotbalul l-a ucis.

V-a fost greu după ce a murit?
Gândiți-vă că aveam 33 de ani și un copil de nici doi ani. Și dintr-o dată m-am trezit singură. Am vorbit seara și îmi spunea că a doua zi urma să semneze un nou contract cu Uerdingen. Fuseseră mulțumiți și îl mai voiau doi ani. Apoi, am primit un telefon. Cel mai urât telefon din viața mea…

Cum v-ați revenit?
Nici eu nu știu. Durere, suferință, revoltă, voință. Eu nu am crezut niciodată că soțul meu a murit de vreo boală de inimă, așa cum au spus ei la proces. Pe Miși nu-l dobora nimeni. La doi ani de la deces am primit raportul autopsiei. Scria că a murit din cauza unor complicații apărute pe fondul suprasolicitării fizice.

Și nemții ce ziceau?
Spuneau că era atât de bolnav, încât putea muri și dacă ridica o ladă de apă minerală. Dacă s-ar fi spus adevărata cauză a morții, clubul și federația ar fi suportat multe consecințe. Au încercat să mă înșele și ca să nu plătească pensie viageră.

Andone le e cel mai apropiat

Cu judecata cum a fost?
Am ajuns până la Strasbourg. Totul a durat 13 ani. Am mulțumirea că s-a aflat adevărul, chiar dacă m-am chinuit mult. Însă nu m-am dat bătută și aș lua-o și mâine de la început pentru Miși. Am schimbat șase avocați. Ani de zile asta a fost munca mea. Să mă judec pentru adevăr. Eu nu cunoșteam legislația lor și ei mă purtau prin tribunale până trecea un termen, ca să se prescrie nu mai știu ce. Oricum Dumnezeu le-a dat celor de la Uerdingen după sufletul lor.

Adică?
Acum doi ani am primit un mesaj prin care am aflat că managerul din acea vreme al lui Uerdingen, Edgar Geenen, cel care a refuzat să îmi dea controalele medicale și actele pe care i le-am cerut, s-a spânzurat. Echipa e vai de mama ei, în liga a șaptea…

Dar Mișa?
Dumnezeu și Miși au avut grijă de noi. Eu și Dominque am avut noroc că ne-am putut reface viața și acum suntem fericite. Miși e mereu cu noi, e parte din sufletul nostru, e cel care ne ocrotește de sus.

Banii?
Nici Uerdingen, nici Federația Germană, nici asigurările nu au dat o marcă pentru Miși. Am o rentă viageră din partea statului german, pentru că noi aveam dublă cetățenie, însă mulțumim lui Dumnezeu că suntem bine, cu toții, și nu avem nevoie de nimic.

Cu cine mai țineți legătura dintre foștii colegi ai soțului?
Nelu Andone e cel mai apropiat. E ca un tată spiritual pentru Dominique. O ascultă ore în șir când se întâlnesc și nu se plictisesc vorbind. Însă toți prietenii lui Miși sunt deosebiți, probabil pentru că și el era deosebit. Rednic, Lupescu și Ionuț, dar și părinții lui, Gabor, familia Doboș ne sunt prieteni. Giovanni Becali ne-a ajutat și el enorm într-o perioadă.

 

"La viața mea, am jucat cu mulți fotbaliști în echipă, atât la club, cât și la națională, dar singurul care mă făcea să mă simt mai puternic era Mișa Klein" – Ioan Andone, antrenor Al Ettifaq

Publicat: 02 02. 2009, 08:10
Actualizat: 02 02. 2009, 08:15