Norii vineții ai deciziei în cazul Simonei Halep. De ce patru ani de suspendare și care poate fi explicația întârzierii verdictului?

Agenția Internațională pentru Integritatea Sportului a anunțat, marți, pedeapsa în cazul Simonei Halep. Nu o să reiau topicul, însă repet verdictul. Patru ani de suspendare, din care un an a fost ars, sub umbrela suspendării provizorii dictată, anul trecut, după ce sportiva noastră a încălcat Regulamentul Anti-Doping. Româncei i-a fost descoperită, în urma unei probe de urină, o substanță interzisă în corp. Vestitul, deja, roxadustat.

A urmat, inerent, isteria reacțiilor și, mult prea puțin, interesul aplicat asupra explicațiilor. De ce patru ani, dincolo de iureșul patriotard și goana datului cu părerea? De ce decizia a venit atât de târziu, la un an de la colectarea probei, 29 august 2022? Aceste două întrebări au ros gingiile tuturor.

De la început trebuie să precizăm că Simona Halep, până când o să consume toate căile de atac – iar constănțeanca a anunțat că o să meargă la Tribunalul de Arbitraj Sportiv-, ultima treaptă pentru a se apăra, beneficiază, moral și legal, de principiul nevinovăției.

Norii vineții ai deciziei în cazul Simonei Halep. Torențiala isterie a reacțiilor și seceta explicațiilor

Trebuie să precizăm, cu ștampila detaliului foarte important (!), că, la TAS, Halep va fi judecată tot pe Codul Mondial Anti-Doping. În concluzie, nu se schimbă absolut nimic din perspectiva materiei prin care fostul lider mondial se va apăra.

În cazul Simonei, încă de la început, substanța a fost foarte importantă și a cântărit hotărâtor, alături de un alt aspect, cel al intenției, în verdictul crunt anunțat, marți, de Autoritatea Internațională pentru Integritatea Sportului.

Există trei diferențe între tipurile de substanță. Acestea sunt trecute pe lista interzisă publicată și actualizată de WADA (Agenția Modială Anti-Doping). Substanțe „nespecifice”, „specifice” și „substanțe de abuz”. Aceste categorii devin, în judecarea sportivilor aflați în cazul Simonei, foarte importante.

• Excludem, din start, substanțele de abuz, drogurile, care, în principiu, sunt legate, mai mult, de ideea de sport curat, mai puțin de dopaj.

Substanța specifică

Substanțele specifice sunt cele pe care s-au făcut zeci de testări și, din punct de vedere medical, au un anumit rol terapeutic, iar ca efect secundar îmbunătățesc și performanțele sportive. În acest context, pentru încălcările rezultate la un test pozitiv cu o substanță specifică pedeapsa este, de obicei, de doi ani. Chiar dacă această substanță a fost luată special pentru a îmbunătăți performanțele sportive, judecătorii nu pot pleca de la această prezumție, pleacă de la contextul, de exemplu, că sportivul a luat Advil, care conține pseudoefedrină, pentru că-l durea capul. De menționat că și în cazurile sportivilor depistați cu substanțe specifice sunt foarte multe pedepse de 4 ani!

• ATENȚIE, aici intervine o nuanță foarte importantă! – reprezentanții WADA trebuie să demonstreze, în fața arbitrilor judecători, că sportivul picat la testul antidoping cu o substanță specifică a luat-o cu această intenție, pentru a-și îmbunătăți performanțele sportive.

Substanța nespecifică

Ghinionul Simonei Halep este că în corpul ei a fost detectată o substanță nespecifică și, sub umbra acestui nor, a fost judecată! Pentru că nu sunt așa de mult testate, se consideră că sportivii, când sunt depistați cu o substanță nespecifică, o fac special pentru că este mai greu de detectat, chiar dacă multe din aceste substanțe au și ele un scop medical, așa cum este, în cazul dobrogencei, roxadustatul. Iar pentru asta se naște perspectiva pedepsei de patru ani!

Intenția

Și, mai important, prezumția, în cazul acestor substanțe, funcționează invers față de substanțele specifice. Este fix pe dos! Astfel, când sunt detectate substanțele nespecifice, sportivul trebuie să demonstreze că nu a avut intenție. Iar de la acest aspect, cel aflat în culpă, începe să își macine pedeapsa maximă, de 4 ani.

Și mai clar! La substanța specifică, prezumția este că ai vrut să iei ca medicament. Pentru a primi pedeapsa maximă, agenții WADA trebuie să demonstreze intenția în fața arbitrilor/ judecătorilor.

La substanța nespecifică, maceta pedepsei pleacă direct de la o pedeapsă de patru ani, iar sportivul trebuie să demonstreze că nu a vrut să ia. Dacă reușește, pedeapsa este înjumătățită!

Sub acest nor vânăt intenția devine foarte importantă.

În astfel de cazuri, intenția nu are mânerele din judecata civilă sau din cea penală. În sport, la antidoping, funcționează principiul responsabilității stricte, care spune așa: sportivul este cel care este responsabil de ceea ce ingerează, chiar dacă nu știe ce a ingerat.

Practic, la TAS, unde se judecă pe același cod, Codul Mondial Anti-doping, Simona Halep trebuie să demonstreze, așa cum s-a întâmplat și în instanța consumată, că nu a fost vorba de intenție! Iar în cazul ei, intenția e definită diferit.

În concluzie, chiar dacă există posibilitatea ca Simona Halep să nu fi încălcat regulile antidoping în sensul intenției, în realitatea crudă, Codul Mondial Anti-doping transformă această culpă, din start, în intenție! Iar lipsa intenției, în cazul substanței non-specifice, trebuie demonstrată.

Cum poate fi explicat anul pierdut- care nu e pierdut- și lentoarea judecății?

Simona Halep își deduce acest an, tranzitat sub suspendarea provizorie, din pedeapsa de patru ani. Dacă ar fi reușit să demonstreze lipsa intenției, atunci ar fi luat o pedeapsă înjumătățită, doi ani, în acest context ar mai fi stat departe de, atenție, competiții, un singur an. Judecătorii au lăsat tot timpul această portiță deschisă, mai bine spus puțin crăpată, cât să ieși mai ușor în caz că îți poți demonstra lipsa intenției. Și aici se naște o întrebare? În lipsa unei decizii definitive, cum nici în prezent nu avem, Simona mai are posibilitatea căii de atac și vrea să o acceseze, românca poate fi considerată vinovată? Răspuns corect, nu!

Așa cum am spus, principiul nevinovăției trăiește, are efecte morale și legale, până la o decizie definitivă! Sub acest scut, sponsorii, foarte importanți pentru un sportiv de acest nivel, mai pot rezilia înțelegerile contractuale? Legal, se poate. Moral, nu! Aceasta este ideea împărtășită tacit în aceste cazuri de dopaj în care sunt implicați sportivii de talie mondială! În cazul Simonei, unii sponsori au rămas alături de ea, au susținut-o, alții, însă, au reziliat înțelegerile sau nu le-au mai prelungit pe cele scadente. Dacă Halep ar fi reușit să demonstreze lipsa intenției, înțelegerile comerciale semnate de sportivă aveau bază. Cu o decizie definitivă, totul, cu siguranță, se destramă.

Dreptul de a te antrena

Și un alt efect al unei decizii definitive. Repetăm. Chiar și azi, după această decizie pentru unii șocantă, Simona Halep beneficiază de prezumția nevinovăției și are dreptul să se antreneze, să intre pe terenul de tenis. Cu o decizie irevocabilă, acest drept este anulat! Plus multe altele, cum ar fi să ia legătura cu alți sportivi, accesul în anumite state (etc.)

În circuitul în care am căutat explicații pentru cele două întrebări care au blocat reacțiile, la final, lăsam hazardul ghilimelelor să plutească printre norii vineții ai deciziei.

Mă confrunt cu o situație nedreaptă și mă simt confuză și trădată” – Simona Halep, octombrie 2022

Legea internațională trebuie să facă ceva pentru acești oameni. Adică nu se poate ca numai sportivul să fie vinovat” – Stere Halep, tatăl Simonei – septembrie 2023