China și România au încercat să își atribuie o sportivă, pe Emma Răducanu, în ascensiunea căreia nu au niciun merit. Vorbim despre o țară comunistă și una cu numeroase reminiscențe, la nivelul mentalității, rămase de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.
Performanța sportivei cu tată român și mamă chinezoaică a uimit o lume întreagă. Nu au existat surse mass-media care să nu aibă măcar o știre cu reușita extraordinară a jucătoarei de tenis, devenită campioană la US Open, la doar 18 ani.
Povestea ei, care a inspirat-o până și pe Regina Elisabeta a II-a, este deja cunoscută: s-a născut în Canada, apoi părinții ei au emigrat în Marea Britanie, când ea avea doar 2 ani.
Tot ce a obținut de atunci este prin meritul exclusiv al familiei și al unui sistem bine pus la punct precum cel britanic. Talentul ei este uriaș și nu e nevoie să fii specialist în tenis pentru a înțelege că mișcările din teren și loviturile ei decisive au acel dram de instinct, care face diferența între sportivii obișnuiți și cei de geniu.
Emma Răducanu este cu siguranță noul copil-minune din sportul mondial. Stăpânirea de sine, atipică vârstei biologice, și aspectul comercial au transformat-o într-un magnet pentru zeci de firme de top. De la echipament sportiv până la bănci, sponsorii au început să roiască în jurul adolescentei.
Pe lângă cei care o văd drept o „afacere” și sunt gata să o răsplătească financiar pe măsură (se vorbește că brandul Emmei Răducanu i-ar putea aduce peste un miliard de euro de-a lungul carierei), există și „hienele” dornice să își asocieze imaginea fără să aibă vreun merit sau să contribuie cu ceva la bunăstarea ei, nici în trecut, nici în viitor.
Aici vorbim despre două țări, China și România, care au încercat să și-o asume pe puștoaică în zilele ce au urmat triumfului din SUA. Asiaticii au tras concluzia că Emma este mai mult chinezoaică și s-au declarat dispuși să îi acorde imediat cetățenia chineză. Au băgat-o în direct la televiziunea publică (TVR nu a reușit asta). E drept, sportiva vorbește impecabil limba mandarină, dar de aici și până la a reprezenta statul comunist cu mândrie drumul pare extrem de lung.
Și România a vrut să-și înfigă „ghearele” în faima superstarului apărut neașteptat și a scormonit după „rădăcinile” paterne din țara noastră. Bunica Niculina și poveștile ei despre nepoata cu accent britanic sunt fermecătoare, e adevărat, dar e suficient pentru a fi româncă? Evident! Gata! E a noastră! Adio, Halep! Adio, Bianca Andreescu! De acum o avem pe Emma Răducanu. Radu Banciu l-a pulverizat pe tatăl ei, dar nici nu mai contează. Va înțelege ea, doar e româncă și așa suntem, noi, românii, ne mai dăm „la gioale” între noi…
O chemăm și la un turneu pe meleagurile mioritice și apoi toată lumea va fi de acord cu noi: e mai româncă decât e chinezoaică sau britanică! Pe canadieni nici nu îi mai luăm în discuție, ce dacă s-a născut în țara lor! Pe bune, voi nu simțiți la fel? Uite, și eu am scris despre Emma Răducanu. Dacă era britanică sau chinezoaică, aș mai fi scris?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER