L-am cunoscut personal pe actualul ministru al sportului și, până la această criză, îmi facuse o impresie bună. Părea un tânăr educat, cu o gândire proprie și dorință de a o pune în practică. Cu atât mai mare mi-a fost mirarea să văd ce fel de “relaxare” (tâmpită expresie au ales guvernanții!) a propus sportivilor, antrenorilor și, nu în ultimă instanță, spectatorilor. Mi-a dat impresia că citește un text care i-a fost impus de sus sau că nu se aștepta să vină momentul în care ne vom întoarce la muncă, pe stadioane sau în sălile de sport.
Eu am fost sigur că în tot acest timp în care am fost „arestați la domiciliu”, acest domn împreună cu miile de specialiști din minister, din Institutul Național de Cercetare în Sport, Centrul Național de Formare și Perfecționare al Antrenorilor, direcțiile județene de sport, în echipă cu Institutul Național de Medicină Sportivă, nu au făcut altceva decât simulări și planuri despre cum se revine în activitate în condiții cât mai sigure.
În loc de asta am văzut un fel de dare de seamă comunistă care era mai mult o scuză că nu se poate face mai mult. A fost clar pentru mine că m-am înșelat, că tânărul cu idei în care mi-am pus speranța era doar un alt ministru care recita o poezie care i s-a dat.
Dacă ar fi gândit altfel, atunci miile de angajați ai MTS și-ar fi dat mâna cu alte mii de angajați din federații, din cluburi (fie publice, fie private, vreo 11.000 la număr), din administrațiile locale și ar fi venit cu soluții care să arate că se poate. Haideți să fim serioși, de pericolul virusului nu vom scăpa pe 15 mai. Va trebui să învățăm să conviețuim cu el și pe stadion, și la muncă, și la antrenamente, și la scoală, și peste tot. Va trebui să revenim la o viață cât de cât normală, să ne bucurăm, să aplaudăm, să fim fericiți.
M-am așteptat ca dl ministru să ne spună că a discutat cu primarii ai căror municipalități au cluburi și baze sportive, că au găsit soluții să le deschidă. În schimb, oficialul din Vasile Conta ne-a spus din vârful buzelor că sportivii de performanță pot să își reia cantonamentele în condiții de totală izolare. Adică vor pleca din „arestul la domiciliu” și vor intra în arestul din cantonament.
Mă așteptam să spună că a discutat cu lumea afacerilor sportive despre cum se deschid bazinele de înot, terenurile de tenis, de fotbal, sălile de fitness, despre cum îi salvăm de la faliment.
Mă așteptam să aflu cum în aceste 2 luni s-au verificat, revizuit și îmbunătățit bazele sportive, terenurile și sălile de sport din școli și cluburi sportive.
Mă așteptam să ne spună că s-a bătut în guvernul PNL, din care face parte, ca o bună parte din cei 200 milioane lei pe care îi dau către mass-media să meargă și către televiziunile de sport, care poate au suferit mai mult decât oricare altele.
Mă așteptam să dea o rază de speranță juniorilor și părinților lor despre momentul în care se revine la antrenamente și competiții. Dacă astăzi îi lasă deoparte, mâine când o să vrem să întinerim loturile naționale și olimpice o să ne fie greu să-i mai găsim. Pentru că acum un ministru le-a spulberat visul de a deveni performeri.
Mă așteptam să ni se spună câți dintre cei aproape 300.000 de sportiv revin pe 15 mai în arene, câți revin pe 1 iunie, câți revin pe 15 iunie, șamd. Sau câți din cei 2000 de antrenori și 6800 de preparatori fizici revin la muncă și mai ales ce se va întâmpla cu cei care nu vor reveni la muncă. Există vreun plan pentru ei? Stau în șomaj? Ce se întâmpla cu cei de la cluburile școlare, municipale? De ce nu se deschid bazinele? Clorul nu e suficient de puternic să omoare virusul? Scrima nu are mască, nici costum? Dar barca de 8+1, cu distanță între sportivi, cu antrenori pe țărm sau în șalupă, la mare depărtare, are voie? Nu? De ce nu? Pe Elisabeta Lipă ați consultat-o? De ce nu?
Multe întrebări, puține răspunsuri! Eu cred că un potențial răspuns la jena dlui ministru vine din faptul că a cedat cu generozitate toate fondurile ministerului pe care îl conduce și acum îi e frică să meargă la șefii lui să ceară banii înapoi. Și atunci preferă să țină sportivii și oficialii închiși în case.
În încheiere vreau să-i dau un argument pentru a avea curajul să ceară fondurile înapoi. „Industria sportivă” este responsabilă pentru mai bine de 250.000 de locuri de muncă și este oricând mai rentabil să-i ai la muncă, să câștige, să consume, să plătească taxe, decât să-i țină în case pe ajutoare sociale de rușine. Fiți curajos dle ministru și sportivii României vor fi lângă dumnevoastră!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER