Scrisoare deschisă celui mai titrat fotbalist român din toate timpurile
Dragă Belo…
Ți-aduci aminte cum se gudurau pe lângă tine când te-au rupt de lângă ai tăi. De lângă generația cu care ai făcut istorie? Cel care azi circulă într-o limuzină luxoasă și care atunci nu mai prididea să-ți pupe mâinile că te-ai urcat cu el într-o rablă.
De Burleanu zic. L-ai arătat lumii, Belo, pentru că nu-l știa nimeni și azi râde de tine. Tu stai ascuns într-un birou, nebăgat în seamă. Echipa națională e mai jos ca niciodată, dar ei s-au ridicat. Au pârjolit tot în calea lor. Sunt domni pe diurne grase și salarii uriașe în timp ce în ultimele două luni echipele naționale au încasat în jur de vreo 50 de goluri!
E ceva de neimaginat! Fă o statistică dacă nu mă crezi. De la echipele de juniori, tineret și până la naționala mare. Îți aduci aminte de Centrele de Excelență? Pfaaaa. Te apucă și râsul. De regula U21?
Decebal Rădulescu, scrisoare deschisă pentru Miodrag Belodedici
Uite ce performanțe avem, Belo! Pe ei i-ai girat și acum îți întorc spatele în cel mai josnic fel. Dar noi, Belo, care știm cine ai fost, noi cei care nu uităm că ne-ați bucurat adolescența, nu va lăsăm. Pe tine, pe Hagi, pe Popescu, pe Prunea, Petrescu, Dorinel, Dumitrescu, Lupescu și ceilalalți.
Vă iubim și vă respectăm! Pentru totdeauna. Ahhhh. Era să-l uit pe Didi. Știai că ieri s-au împlinit 5 ani de când a murit? Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace. Dar tot 5 ani au trecut, Belo, de când Burleanu a încasat în urma unui proces de calomnie cu Prodan, suma de 7000 de euro.
I-a luat! Erau banii de școală din anul ăla pentru fiica lui Didi. Dar asta e altă poveste. Morții cu morții, viii cu viii! Hai să mă întorc la ce mă doare cel mai tare, dragul meu. Pentru că n-am somn de câteva zile. Sunt contrariat și frustrat.
Iartă-i, dragul meu, că nu știu ce fac!
Nu vreau sub nicio formă să cred că e adevărat ce am aflat. De ultima ta pățanie zic, cu echipa națională de mojici care conduce azi FRF. Adică nu pot să-mi imaginez că unul ca tine poate să îndure mizeria și batjocura care ți se fac. Aud că înaintea meciului din Liechtenstein te-ai prezentat la sediul FRF pentru testul obligatoriu PCR. Știai că mergi acolo. Cel de dinaintea plecării.
Ai stat civilizat la coada cu blătari AJF-iști care urmau să-și facă mini-vacanța contra voturi și când ți-a venit rândul, o conțopistă federală te-a scos din sală rânjind. Chiar dacă te cunoștea, ți-a replicat: „Dumneata cine ești? Nu ești pe listă! Nu faci deplasarea!”.
E adevărat, Belo? E adevărat că d-alde Goga sau Burcă râdeau complice, se amuzau de situație în fața ta? La fel și jumătate din Comitetul Executiv sau ajefiștii blătari? E adevărat, dragul meu? E adevărat, cel mai elegant jucător pe care l-am văzut vreodată pe vreun teren de fotbal?
E adevărat că te-ai rugat totuși să-ți facă și ție testul „chiar dacă nu plec, doamnă, să-l fac și eu măcar să văd dacă sunt bolnav?”. Așa e, campionule? Că-mi vine să dau cu basca de pământ. Îmi vine să urlu de furie când știu cine ești și ăștia își bat joc de unul ca tine. Belo, dragule! Să înțeleg că plin de bun simț, așa cum te știm, te-ai agățat de roller și ai plecat acasă.
Ai plecat supărat, dar nu întristat. Auzi, Belo, îți zic ceva: nu da doi bani pe ei. Iartă-i, dragul meu! Ăștia nu știu cine ești. Tu crezi vreodată că Vișan, sau cum îl cheamă, secretarul federației, crezi tu că știe măcar cu ce număr ai jucat pe tricou. Ăla știe doar să-și numere secretarele dimineața când intră în birou. Ai auzit de unul Bodescu? Și ăsta e mare sculă acolo, la voi, la FRF. Acum face și desface. Pe vremuri era vulcanizator. Azi, după aproape 8 ani de când s-a trezit în lumea bună, e VIP. Crezi tu că el știe că ai ridicat de două ori deasupra capului Cupa Campionilor Europeni?
Belo, crede-mă, îmi vine să-mi smulg părul din cap de ciudă. Auzi, ăștia știu că ți se spune „Căprioara”? Nici să nu le zici. Te rog din suflet. Sunt în stare să te pună pe grătar și să te dea la ajefiști, la foamea care i-a cuprins.