Definiția fericirii. EDITORIAL ANDREI PREOTU
Bayer Leverkusen a scris istorie în campionatul Germaniei și a luat titlul în stil de mare echipă, iar fanii au trăit o bucurie atât de sinceră, încât au fost impresionați și cei neutri, uitându-se la televizor, ori pe rețelele de socializare.
Sub comanda lui Xabi Alonso, Leverkusen a „pictat” pur și simplu, arătând în multe momente superioară chiar și unor trupe cu foarte mulți bani în cont, precum Real Madrid și Manchester City.
Leverkusen și definiția fericirii
S-au strâns peste 40 de meciuri fără ca Leverkusen să cedeze, iar echipa care nu juca mereu cu stadionul plin a strâns tot mai multă emulație în jurul ei. Cu fiecare victorie din Bundesliga, Cupa Germaniei și Europa League, cei mai mici dintre iubitorii fotbalului și-au găsit „refugiul”. În condițiile în care vecina din Koln suferă rău de tot și s-ar putea trezi iar în Zweite Bundesliga.
Apogeul la Leverkusen a fost atins duminică, la victoria clară cu Werder Bremen, scor 5-0, atunci când probabil toți locuitorii micuțului oraș vorbeau doar despre fotbal la micul dejun. Pentru că oricum n-ai mare lucru de făcut într-un oraș aflat într-o zonă a Germaniei unde fără „sportul rege” s-ar instala imediat depresia.
Aproape de final, fanii au năvălit pur și simplu pe teren, iar timp de două minute nu s-a putut juca la Leverkusen. A fost cea mai sinceră imagine a bucuriei, una gestionată cum nu se poate mai bine de un arbitru matur, care nu a vrut să strice petrecerea care începuse deja. Dovadă că a și fluierat finalul mai devreme cu câteva zeci de secunde, fără să mai luăm în calcul eventuale prelungiri.
Era ceva atât de natural la Leverkusen, iar astfel de scene nu prea le vezi pe Camp Nou, pe Bernabeu, sau pe terenul lui Manchester City. Cu tot respectul pentru giganții din Europa obișnuiți cu trofee și succese importante pe bandă rulantă.
Modestia lui Xabi Alonso, lecție pentru antrenorii cu fițe din Superliga
La sugestia unui coleg de breaslă, l-am urmărit în ultima perioadă pe Xabi Alonso și dintr-un alt unghi. Și am remarcat că noul campion al Germaniei este un antrenor modest din toate punctele de vedere. Chiar dacă a atins un succes la care probabil nici nu visa.
Ținuta vestimentară a lui Xabi Alonso este atât de simplă, încât ai crede că este un om pur și simplu obișnuit, cu rate la bancă și ceva datorii de achitat lunar.
Prin comparație, antrenori mult mai modești decât spaniolul de la Leverkusen, unii dintre ei și prin Superliga, încearcă atât de des să puncteze la capitolul imagine încât te întrebi când mai au timp să-și facă și meseria.
În plus, Xabi Alonso a gestionat bine și perioada în care a fost asaltat cu întrebări în privința unui „transfer” la Liverpool. A dovedit iar maturitate, nu s-a aruncat cu capul înainte și a preferat să mai continue cel puțin încă un sezon un proiect în care a devenit deja „rege”. Idol. Cel mai bun dintre cei mai buni. Până acum este și de neoprit.