Cum se alege praful de Dinamo și de Steaua, sub ochii noștri, chiar acum

Nu există campionat puternic fără branduri de top. Iar pentru România, incontestabil, Steaua și Dinamo sunt cele mai mari nume. Acum, chiar sub ochii noștri, se alege praful de ele. Realitatea doare. Pentru că timpul din clepsidră s-a fărâmițat tot mai mult, iar salvarea nu vine. Pentru niciuna dintre ele.

La Steaua… Nu, nu poezia lui Eminescu. Mai degrabă coșmarul lui Talpan. Sau al lui Ogăraru. Sau al lui Oprița. Este incertitudine totală la CSA. Am discutat în ultima săptămână cu mai multe persoane din club și răspunsul pe care mi l-au dat a fost invariabil același: „Nimeni nu știe nimic din ceea ce va urma”.

Fanii, mulți sau puțini, s-au săturat. Răbdarea lor a atins limita. Când scriam acum ceva timp că vor fi obligați să facă anumite compromisuri, unii dintre ei au început să înjure. Proiectul s-a blocat. Aș zice chiar că a luat-o la vale, dar sigur se vor găsi cârcotași care să dea exemple puerile care să mă contrazică…

„Aceia care ar fi trebuit să fie sinceri cu suporterii au mers pe burtă și au încercat să ascundă adevărul”

Lupta din tribunale a lui Florin Talpan ar putea fi inutilă. Juristul a tras, el însuși, câteva semnale de alarmă de-a lungul ultimului an. De ceva timp, omul care s-a bătut ca un leu, uneori chiar împotriva alor săi (ăia cu stele pe trese), stă undeva ascuns în cușcă. S-a ferit să vorbească pentru a nu da apă la moară celor care îl pot „arde” la salariu.

Am afirmat, la un moment dat, că CSA Steaua nu va avea drept de promovare în Liga 2. Evident că s-au găsit unii să spună că ProSportul e cu FCSB și cu Gigi Becali. Sărmanii…

De ce s-a ajuns în această situație? Pentru că aceia care ar fi trebuit să fie sinceri cu suporterii au mers pe burtă și au încercat să ascundă adevărul cât mai mult timp. Iar acum, când aproape nimic nu se mai poate face, cer îngăduință. Vor îndurare din partea celor pe care i-au dezamăgit, dar nici măcar acum, când totul pare că se prăbușește, nu au demnitatea de a-și recunoaște greșelile.

Cum va arăta echipa fără transferurile necesare pentru a forța promovarea? Dacă Steaua, fără obiectivul Ligii 1, ajunge să retrogradeze? Cine va finanța echipa pentru a îndeplini criteriile necesare la nivelul primei divizii? Va plăti CSA Steaua pentru a organiza meciurile pe stadionul Ghencea, la costurile mari care vor exista, dacă nu poate promova?

Întrebări simple, dar dure, la care răspunsurile întârzie să apară. Iar timpul trece.

„Dacă tot ceea ce se întâmplă la CSA Steaua pare o boală grea, în «Ștefan cel Mare» pacientul e în comă”

Așa cum trece și pentru Dinamo. Celălalt brand uriaș pe care îl are fotbalul românesc. Dacă tot ceea ce se întâmplă la CSA Steaua pare o boală grea, în „Ștefan cel Mare” pacientul e în comă.

Cortacero nici să mai facă mișto nu mai consideră că e necesar, astfel că nu s-a deranjat să mai dea prin România. Într-un context atât de sumbru, DDB a încercat să ducă mai departe corabia avariată. Doar că lucrurile s-au agravat.

Unitatea celor din DDB a fost șubrezită serios. Există tot mai multe voci care cer transparență totală în ceea ce privește cheltuirea tuturor sumelor care au intrat de la începutul programului. Se vorbește de două-trei milioane de euro. Sunt fani care nu au înceredere că sumele pe care le-au dat au fost folosite, în totalitate, așa cum au anunțat cei din DDB. Și cine îi poate judeca, într-o lume în care banii schimbă caractere atât de ușor? O listă completă a fondurilor utilizate ar mai astâmpăra acest val de nemulțumiri. A ignora aceste persoane ar fi o greșeală ce se poate dovedi fatală.

Pe lângă fricțiunile interne, DDB se vede lovită crunt de propriile limite. Au fost promisiuni multe, unele fără acoperire. Către fotbaliști! Cea mai mare eroare este să nu respecți ceea ce ai discutat cu jucătorii și cu antrenorii. Mai ales cei care au venit după jaful lui Cortacero, cei care au venit când amenințarea retrogradării era mai mult decât serioasă și care au salvat clubul de la o rușine istorică.

A fost întâi Albentosa, care s-a plâns că nu a văzut un ban în perioada de la Dinamo. „Spaniolul ăla, după ce că a venit de pe stradă, mai are și pretenții”, au spus unii. Apoi, a urmat Bejan. „Ăla mai vrea și bani? Se vede că a jucat la Steaua”, au murmurat alții.

Apoi, au venit, pe rând, cele mai dureroase lovituri. Dushan Uhrin, antrenorul care a făcut minuni, a făcut public faptul că e neplătit. Ulterior, i-a fost virată o sumă cu care i s-a închis gura. Jucătorii nu au mai putut suporta. Steliano Filip și Andrei Blejdea și-au cerut banii și au decis să plece de la Dinamo. Amândoi iubesc clubul și au venit mai degrabă pentru fani, dar și-au dat seama că vine sfârșitul.

Știu, pare cinic, pare dureros, dar acesta este adevărul. Pentru Dinamo, sfârșitul este aproape! Contabilitatea echipei arată dezastruos. Niciun afacerist nu poate prelua o gaură neagră, cu datorii de milioane de euro, ascunse, fără stadion, cu acțiuni date suporterilor și fără vreun fotbalist de calitate. E o utopie să crezi că Dinamo poate supraviețui în aceste condiții. Iar DDB, care a ținut pacientul în viață, a mințit jucătorii. Abia aici e finalul.