Un „Ciobănesc” în lumea tăietorilor de pisici

Plecarea lui Ionel Culina de la Dinamo, cel care două decenii și jumătate a fost ofițerul de presă al „câinilor”, reprezintă finalul unei epoci. În holurile din „Ștefan cel Mare”, la oficiala din Calea Floreasca, pe Barbu Văcărescu la hotelul Caro, în băjenia din Vitan de la RIN sau în clădirea de sticlă lipsită de orice personalitate arhitecturală de pe Buzești, Culina a reprezentat o epocă. Și, poate, asta a și deranjat. Cultul personalității nu suportă decât croșetarea unor fantezii în ochiurile propriei neputințe. Restul este amoc și trebuie asumat cu tratament specializat.

Ionel Culina a plecat de la Dinamo după un sfert de secol. Editorial Cătălin Mureșanu. Un „Ciobănesc” în lumea tăietorilor de pisici

Un comunicat de 17 rânduri fără azima emoției a anunțat, vineri, pe pagina de Facebook a clubului, despărțirea de Culina. Când a venit la Dinamo, în funcția de ofițer de presă, nu exista Fecebook.

Și tot pe Facebook, Ionel Culina, în cuvinte scrise, probabil, cu lacrimi în căldarea ochilor, i-a anunțat pe dinamoviști că se desparte de clubul pe care l-a slujit o jumătate și încă puțin din viața sa.

Aveam 23 de ani când am venit la Club. Am stat 24, nu mă gândeam că voi rămâne atâta timp cu tine. Astăzi este finalul unei călătorii fascinante”.

„Eheu… Fugaces labuntur anni!”

Aici avem nevoie de Cornel Dinu, primul antrenor alături de care a lucrat Culina. Mister reprezintă o altă epocă a lui Dinamo. Dar azi avem și Google, iar „Procurorul”, într-un alt gest de simbolistică tristă, și-a vândut, anul trecut, acțiunile din club. Motivul? Nu s-a mai regăsit în croiala clubului unde a jucat, a antrenat și a condus, la rândul lui, o viață.

Al tău „Ciobănesc”

Culina își semnează despărțirea de Dinamo într-un mod sublim. „Al tău Ciobănesc”.

În trecut, Nero și Prinți, „lupii” lui Cornel Dinu, au fost mai apreciați la Dinamo decât cei care, astăzi, l-au forțat pe cel mai longeviv angajat din fotbalul românesc să plece! O spun cu tărie, că tot nu are cine să-mi mai dea acreditare.

Pentru că așa s-a întâmplat! Anunțul plecării sale a fost survolat de mii de mesaje care demonstrează că vestea a fost un șoc pentru „câinii” care îl cunoșteau pe Culina de la stadion, din deplasări, conferințe sau pagini de revistă. Din ușa vestiarului sau de pe pista de tartan a căldării din Groapă, din creștetul scărilor știrbe de la tribună. Printre bucurii și sublimul fiestei. Dintre tonuri de durere, strigăt și solzi din cerul vremurilor mai bune. Culina este parte din umbra amintirilor pentru generații de dinamoviști. El, un simplu ofițer de presă.

17 rânduri și o tonă de oprobriu 

Astfel, după lansarea comunicatului de 17 rânduri, s-au revărsat baloți de oprobriu către geamurile negre de pe Buzești, acolo unde este, de ceva vreme, noul sediu al lui Dinamo și adresa Red&White.

Oamenii fericiți au memorie scurtă, însă multe amintiri. Iar Culina trebuie să uite, repede, această nedreptate. Amintirile nu i le poate lua nimeni, iar prieteniile veșnice rămân precum ridurile scobite de pe frontul obrajilor și calviția care l-a cotropit cu fiecare meci al lui Dinamo. Acolo, între Spitalul de Urgență și Circul de Stat.

La Rapid, de curând, Lucian Ionescu, colegul lui Culina de decenii, a fost înlocuit din postura de ofițer de presă. Însă clubul, chiar dacă a vrut altceva în acest rol, l-a păstrat pe fostul jurnalist în siajul Giuleștiului. Conducerea i-a găsit o postură de suflet între ai lui, cei alături de care și-a tencuit sentimentele și, precum Culina, și-a cimentat amintirile.

Dar ce know-how mai are un „Ciobănesc” pe care nu reușești să-l dresezi după 24 de ani de stat în același loc? Și nici măcar nu poți să-l tai ca pe o pisică!

Nu am fost mulțumiți de ceea ce s-a întâmplat în stagiunea precedentă, însă a doua zi după barajul cu Csikszereda am tăiat pisica în două. Am pus pe hârtie toate problemele, apoi am început să luăm decizii, nu puteam să continuăm așa. Este o revoluție pe toate planurile: jucători, staff, structura organizațională”, – Andrei Nicolescu