7 motive pentru care nu suntem la Euro 2020. Livingul plin de oaspeți, noi fugiți de acasă

Trăim un moment istoric, dar și rușinos în același timp. România a primit dreptul de organizare a patru meciuri din cadrul Campionatului European de fotbal pe Arena Naţională din Capitală. Ciudat sau nu, nu suntem prezenți la domiciliu.

E ca și cum am celebra aniversarea unui eveniment fericit (căsătorie, împlinirea unei vârste, botez), dar acasă la noi, în sufragerie, ar fi doar musafirii, nașii, nepoții, mâncarea, sticla de vin ori de whisky și cel mai bun vecin. Noi, domnul și doamna, am fi plecați în provincie.

Scena e, în același timp, și penibilă,  și dureroasă, și amuzantă – însă sintetizează managementul fotbalului românesc din ultimele decenii.

EDITORIAL DANIEL NAZARE | 7 motive pentru care nu suntem la Euro 2020. Livingul plin de oaspeți, noi fugiți de acasă

Am ajuns aici din nenumărate motive. Care țin numai de noi. Nu de alții.

1. N-am investit, nu ne-am gândit la centrele de copii și juniori, iar acum culegem „roadele”. Începem să mișcăm de câțiva ani, dar nu pentru că există o strategie ci pentru că Viitorul lui Hagi a demonstrat că se poate

2. Strategia alegerii selecționerului a dat greș în mandatul Răzvan Burleanu: neamțul Daum, românii Contra și Rădoi. Toate variante necâștigătoare

3. Scăderea nivelului campionatului intern de la sezon la altul. Tot mai puțini jucători care să fie eligibili pentru lotul de seniori. Tot mai puține echipe în România, tot mai puțini fotbaliști

4. Dacă alte țări, precum Turcia și Olanda, au sacrificat anumite campanii de calificare pentru construcția unei echipe solide, noi am vrut să obținem totul de la fiecare ediție de preliminarii, indiferent că era Liga Națiunilor, Euro sau Mondial.

Ce fac Mircea Sandu și Răzvan Burleanu?

5. Banii veniți din calificările precednte s-au dus în prime pentru membrii Comitetului Executiv, conduși ori de Mircea Sandu ori de Răzvan Burleanu. E vorba de milioane de euro în campaniile trecute. Dacă adăugăm banii din Dosarul Transferurilor, sume care n-au ajuns la cluburi ci la anumite persoane, ne dăm seama de ce sjuntem unde suntem

6. Nivelul de profesionalizare al antrenorilor a crescut, dar nu se respectă nicio regulă. De 17 ani FRF eliberează licențe Pro, dar nu crează nicio obligativitate

7. Invazia de străini din campionatul intern, 4 din 10 fotbaliști din acest sezon proveneau din alte țări. Mult! Nimeni nu a luat atitudine. La handbal e chiar mai rău!

Partea bună e că am scăpat de știrea cu împărțirea banilor de la UEFA pentru calificarea la tuneul final. Și de justificările lui Răzvan Burleanu, președintele FRF, că trebuie să ajutăm oamenii care se ocupă de propășirea fotbalului românesc pe cele mai înalte culmi. Acum ar merita o amendă, dar nu are cine să le-o aplice.