Ar mai fi existat triumful Stelei la 7 mai 1986 cu Helmuth Duckadam fără marele Ion Voinescu? Clarificări după 35 de ani

Helmuth Duckadam devenea primul portar din istoria fotbalului care reușea performanța să apere patru penalty-uri la loviturile de departajare. Din patru executate. S-a scris mult despre istoricul meci și mii de interviuri și declarații despre și cu fostul mare portar.

Aproape nimeni n-a dezvoltat subiectul pregătirii asidue al lui Helmuth Duckadam. Cine l-a antrenat? S-a mizat pe noroc, pe instinct, pe faptul că era scandal monstru în sânul echipei catalane, că spaniolii erau obosiți, că li s-a pus ceva în mâncare. Multe aberații. Care de care mai amuzante. Dar Duckadam a avut un antrenor.

Astăzi, orice echipă de fotbal, indiferent de eșalon, are un antrenor cu portarii. Fost portar, evident. Nu numai la Manchester City sau FC Barcelona, dar și la Comuna Recea sau la Pandurii Târgu Jiu. Postul apare în organigrama staff-ului tehnic.

EDITORIAL DANIEL NAZARE Ar mai fi existat triumful Stelei la 7 mai 1986 cu Helmuth Duckadam fără marele Ion Voinescu? Clarificări după 35 de ani

Ion Voinescu, fostul mare portar al CCA, era cel care se ocupa de pregătirea lui Duckadam în anii 80. Ciudat nu apare în imaginile bucuriei de la Sevilla din 7 mai 1986, pe gazon. Sunt acolo președintele Ion Alecsandrescu, armatorul grec Vardioianis, masorul Mitică Neagu și marele absent Tudorel Stoica.

Unde era Ion Voinescu? Fugise la vestiare, număra legitimațiile de joci ori gonise să aducă mai multe sticle de apă? Nu. Nicio variantă, din păcate.

Era acasă, la București, în fața televizorului! N-a fost în delegația numeroasă a Stelei. Dar se bucura de reușita lui Helmuth Duckadam pe o stradă de lângă Piața Domenii.

Niște neînțelegeri cu Ion Alecsandrescu, probabil lista prea mare de invitați, rude, soții, jurnaliști, securiști. Nici nu mai contează. N-a fost acolo…

Dar a fost prezent, în uniformă militară, la sosirea de la Aeroportul Otopeni, unde l-a strâns în brațe pe eroul de la Sevilla. Cu lacrimi în ochi. Probabil, când și-a intersectat privirea cu Ion Alecsandrescu a plâns din nou. De data asta de ciudă.

Momentul Sevilla, unul stânjenitor. Lacrimi de bucurie sau de ciudă? Poate amândouă

Am avut plăcerea, în urmă cu 15 ani, să stau de vorbă cu Ion Voinescu, chiar în livingul casei sale. Am vorbit despre multe, despre CCA, despre Vasile Iordache, despre portarii mari ai lumii, despre familie, despre multe altele…

Când subiectul a ajuns la Sevilla, i-am simțit lacrimile, din nou, în ochi… Bucurie amestecată cu frustrare, cu durere…

L-am întrebat de ce nu a fost acolo. Era schimbat la față și masca tremuratul mâinilor. N-a vrut să dea vina pe nimeni, deși trecuseră ceva de ani de la dispariția „Sfinxului”. Am insistat, a parat din nou ca-n vremurile când primea porecla „Țop”.

A rostit, încet parcă să nu ne audă nimeni deși eram singuri, numele fostului președinte al Stelei ca principal motiv. De ce? Discuții în contradictoriu între două mari legende ale CCA. Nesemnificative pentru marele public. Orgolii poate.

Cine a murit din acea echipă mare a Stelei din 1986?

Marele ghinion al lui Ion Voinescu e că n-a prins acea performanță după anii 2000. Antrenorul cu portarii face parte din staff-ul principalului și e la fel de important. Nu rămâne acasă când echipa are meci în deplasare. Indiferent că joci la Manchester sau Barcelona, la Recea, Târgu Jiu, Slobozia sau Plovdiv.

Masorul Mitică Neagu ne-a părăsit în 2014, mijlocașul Lucică Bălan a murit în 2015 și fundașul Ilie Bărbulescu, recent, în 2020. Președintele Ion Alecsandrescu s-a stins în 2000, Ion Voinescu în 2018.

Toți au plecat dincolo, marea diferență, dureroasă, esențială, e că Ion Voinescu rămâne singurul care n-a fost în acea noapte magică la Sevilla.