EDITORIAL DANIEL NAZARE | CCR și CCE, Duckadam al nostru unde e? Ce am visat în ziua cea mai neagră

Pericolul extremist, rezultat din urma alegerilor prezidențiale și parlamentare, a fost stopat de o știre care s-a strecurat destul de greoi printre declarațiile politicienilor Mihai Tudose, George Simion, Elena Lasconi ori madam Șosoacă. A murit Helmut Duckadam.

Printre procente și calcule privind viitoarea guvernare a venit vestea groaznică a zilei de luni. A murit Helmut Duckadam.

Daniel Nazare are o singură întrebare! CCR și CCE, Duckadam al nostru unde e? Ce am visat în ziua cea mai neagră

Nu m-am mai concentrat la ce trebuie să anunțe CCR, ci mi-am amintit de CCE, Cupa Campionilor Europeni.

Pe vremuri, galeria Stelei scanda, la diverse partide, „Lăcătuș din RSR, cel mai bun al nostru e”. Îmi vine și mie să cânt prin casă, chiar fredonez, imediat ce am dat pe mute televizorul plin pe ecran de cifre și de culori reprezentând partidele.

„CCR și CCE, Duckadam al nostru unde e?”. E o prostie, știu, dar așa îmi vine. Sunt trist. A murit Helmut Duckadam.

Las și laptopul unde încropeam un articol și-mi vine să arunc ochelarii, de nervi, de ciudă, de durere. Cât de nedreaptă e viața.

Să impresionezi o lume întreagă în 1986, azi să fii într-un spital unde până, la aflarea veștii, să nu știe nimeni unde ești și de ce. Îmi pun o mie de întrebări. Ațipesc. Dar din realitate plonjez în vis. Însă încă știu adevărul. A murit Helmut Duckadam.

Închid ochii și-mi imaginez că mă duc să votez. Dar nu politicieni, ci fotbaliști care au dispărut. E 8 decembrie și mă duc, așa am visat, la vot pentru a alege președintele fotbalului românesc.

O doamnă trecută de 50 de ani mă privește de parcă m-ar recunoaște. Dau buletinul și zâmbește. Iau ștampila. Intru în cabină, deschid buletinul.

În partea stângă a foii scrie Ilie Balaci de la Universitatea Craiova cu emblema celebră, în dreapta Nicolae Dobrin de la FC Argeș cu vulturul violet. Două chenare și cică un singur vot. Nu pot.

Îmi spun în gând: două partide unde electorii vremurilor apuse umpleau stadioanele fără pungi de zahăr și ulei, fără boți, fără pensie mărită, TikTok nu exista, firul divin era cam interzis atunci. Doar cu „semințe de floare și dovleac” la ei în buzunar. Așa erau vremurile.

În vis i-am votat pe toți fotbaliștii dispăruți! Recunosc

Duc ștampila și îi votez pe rând, știind clar în acest vis că mi se va anula votul. Nu mă gândesc dacă vreunul din Balaci sau Dobrin era extremist, extremă dreapta sau stânga. Știu doar că erau extrem de buni.

Estul și Vestul erau doar două puncte cardinale, nu contau pentru cei doi, nu mergeau în direcția respectivă, ci doar spre porțile adverse.

Pe un alt buletin, cred că era de la parlamentare, existau niște partide istorice. „Campioana unei mari iubiri” îi propunea la Senat și la Camera Deputaților, evident pe liste, pe Deselnicu, pe Oblemenco, pe Zoli Crișan și pe Costică Ștefănescu.

„Steaua 1986” pe Lucică Bălan, pe nea Ion Alecsandrescu, pe Mitică Neagu și pe Ilie Bărbulescu. Dinamo pe Florea Dumitrache, Gigi Mulțescu și mulți alții.

„Rapid, o iubire fără de sfârșit” îi avea pe lista propusă, printre alții, pe Nicolae Lupescu, pe Ilie Greavu și pe Sandu Neagu. Nu era vot uninominal, ci pe listă. Și listele erau lungi de tot, dar și multe partide mai mari sau mai mici ne „zâmbeau” din foaia de vot.

Recunosc: i-am votat pe toți, pe rând. Aveam o fericire imensă. Știam că se anulează votul. Și ce dacă? Toți merită. Toți meritau.

Mai contează decizia CCR dacă a murit Duckadam?

Răsfoind buletinele am ajuns la un alt nume, dreapta jos. Helmut Duckadam scrie, iar privirea mi se încețoșează. Mă trezesc speriat, transpirat, tulburat. A murit Helmut Duckadam.

Câteva secunde ai senzația că totul a fost un vis urât și parcă n-am adormit cu știrea asta în gând. Asta sper dar nu sunt sigur pe mine, mă clatin la propriu și la figurat.

Pe TV, cu sonorul oprit, se așteaptă decizia CCR, se numără voturile la parlamentare, se întrevăd coaliții de guvernare, mult roșu, galben, verde, albastru.

Sper, totuși, să nu fie adevărat. Deschid ProSport.ro. Sper să fie o greșeală a colegilor, m-aș bucura să fii greșit deși știu că e ceva nasol dacă e chiar așa. Deschid și celelalte site-uri.

Dar e adevărat, doar visul a fost plăcut, intens, reconfortant și interesant. Realitatea e dură, a naibii de dură, îmi vine să plâng, mă enervez… A murit Helmut Duckadam.