Sarabanda numirilor și demiterilor de tehnicieni în fotbalul mondial are multe semne de întrebare. Nu numai la noi, dar și pe alte meleaguri unde sportul-rege pare mai așezat și sigur mai profesionist.
Artizanii promovărilor directe în primul eșalon, Miță Iosif la Rapid și Eugen Trică de la Craiova, sunt dați la o parte de parcă n-ar fi prins playoff-ul. Conducătorii, cei mai mulți fără ore la școala generală dar plini de tatuaje, dau dezmințiri rapide, vehemente, apoi tac de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Probabil unii sunt antrenori buni de liga a doua, de primul eșalon și de cupele europene. Și atunci se aleg din fiecare nivel. Gigi Becali pare că ochește tehnicianul după consultarea revistei „Familia Ortodoxă”.
Cine scrie la poșta redacției, cine merge la liturghie, cine se închină regulamentar sau cine vorbește despre Dumnezeu la flashinterviuri. S-au încadrat până acum cu succes Alexandru Tudor la club, Bogdan Argeș Vintilă și Dinu Todoran pe banca tehnică. Este monitorizat ÎPS Teodosie, dar este ocupat, deocamdată, cu înființarea unei Mitropolii a Tomisului.
Este același campionat care l-a transformat pe Andrei Cristea din golgheter în antrenor principal, legătura dintre una și alta fiind aceeași dintre ciment și muzica ușoară. Sau Astra Giurgiu, care l-a numit pe Ionuț Badea în locul lui Eugen Neagoe apoi a retrogradat en fanfare. Imediat, fostul secund al lui Daum a apărut la tv să ne spună că așteaptă oferte.
Păi ce oferte? Pe vremuri, când fotbaliștii din orașele de provincie pierdeau un meci nu mai ieșeau din case timp de o săptămână, mergeau doar la antrenament, să nu le sară fanii în cap. Dacă-i prindeau la restaurant, îi luau la înjurături și la șuturi în fund. Acum dacă retrogradezi apari peste tot și fluturi CV-ul în fața camerelor de filmat. Nu mai bine, Ionuț Badea, o luai de la Liga 3, precum Florentin Petre, Petre Grigoraș, Vasile Miriuță și Daniel Oprița?
Ar fi apreciat mai mult o ascensiune decât să salvezi Astra când nu mai era nimic de salvat și să declari că nu erau jucători valoroși la echipă în timp ce președintele Dani Coman admitea că lotul e de playoff. În Franța, Christophe Galtier pleacă de la OSC Lille, care a luat un titlu incredibil în fața petrodolarilor aruncați de PSG în toate direcțiile. De asemenea, Antonio Conte fuge de la Inter, în condițiile în care uitasem, cel puțin pentru moment, de hegemonia lui Juventus în Serie A, de Cristiano Ronaldo și de „fantoma” Luciano Moggi.
Peste toate cele enumerate anterior, Edi Iordănescu părăsește cartierul Gruia după ce campioana CFR Cluj a luat campionatul în fața celor de la FCSB. De ce? Posibile explicații: lipsa unui buget pentru cupele europene, conflicte interne, negarantarea unor transferuri solicitate, apariția unei oferte din Golf sau din Grecia. Nici nu mai contează, dar nu pare firesc.
Zinedine Zidane părăsește Real Madrid după ratarea titlului în La Liga, Hans Flick merge la naționala Germaniei după ce a dominat categoric Bundesliga. Diego Simeone la Atletico Madrid, Unai Emery la Villarreal și Guardiola la Manchester City – toți pe loc – par situațiile care ne fac să susținem că încă trăim într-o lume care n-a luat-o razna. Sau așa ne place să credem.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER