EDITORIAL DANIEL NAZARE | Sabău și Dorinel, nu măriți și voi cu 15 minute antrenamentele?

Primele două poziții în clasament aparțin a două echipe care joacă după asemănarea și chipul antrenorilor, Universitatea Cluj și Oțelul Galați.

N-avem niciun duel televizat, în materie de tactică, Becali – Rotaru, nu ne mai spune Iftime și Varga despre ce jucător e nevoie extremă stânga pentru a se acoperi postul.

Daniel Nazare | Normalitatea care vine de la Sabău și Dorinel

Normalitatea, cu Sabău și cu Munteanu, este ceea ce ar trebui să ne anime. În ziua în care cele două își consolidau primul loc în clasament, antrenorul Becali comanda, în plus, 15 minute de pregătire suplimentară.

„Le măresc antrenamentul cu 15 minute. Vreau pase, să jucăm cum am jucat anul trecut, dintr-o atingere! Eu ştiu că trebuie repetiție, repetiție, repetiție, obișnuință”, a tunat Gigi Becali, cu seriozitatea lui Ancelotti și calmul lui Mourinho.

Cum ar fi un campionat cu 16 astfel de antrenori? Sigur, Hagi, Gâlcă și Dan Petrescu se apropie de cei doi, pentru fiecare dintre ei există niște semne de întrebare sau de îndoială.

Am avea fotbaliști români mai mulți, am performa prin cupele europene, am avea un viitor. Așa mergem pe un drum care nu duce nicăieri. FCSB va lua un titlu la fiecare 9 ani, episoadele Silkeborg vor reveni, Cupa României va fi tratată ca pe o întrecere de doi lei.

Trecem bariera celei de-a doua epoci?

Fotbalul românesc a avut și are trei perioade evoluție: cel dinainte de 1989, cu fabrici, cu ministere și cu uzine care finanțau sportul-rege, cel din anii 2000 cu patronii îmbogățiți peste noapte – Becali, Iancu, Porumboiu, Bucșaru, Mititelu, Copos, Turcu – și cel de azi, la care ne uităm în Occident care funcționează după principiul unei companii private (rezultate sportive plus rezultate financiare).

Mă tem că încă suntem în stadiul al doilea cu multe dintre echipele din Superliga. Când vom trece de bariera asta, unele cluburi și federații au făcut deja pasul, abia atunci putem spera la performanță.

Până atunci așteptăm de la patroni primul 11, intensitatea și durata antrenamentelor plus strategia clubului.

Un podium cu Sabău și cu Dorinel n-ar fi ceva care să dea bine în Europa dar ar fi, cu siguranță, ceva ce ar face bine fotbalului. Și nu e o previziune scumpă, e doar normalitatea.