:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F01%2F%E2%80%9EBomba-la-FRF-A-iesit-scandal-cu-departajarea-echipelor-in-Cupa-Romaniei-acum-se-schimba-formatul-competitional.-Ce-mutare-pregatesc-federalii-lui-Razvan-Burleanu-pentru-noul-sezon.-EXCLUSIV-scaled-e1736327184838.jpg)
Energicul Răzvan Burleanu, președintele FRF, se pregătește de al patrulea mandat ca șef al fotbalului românesc.
Nu se poate juridic, dar ca în orice situație în fotbalul autohton, s-a găsit o „portiță”. Sau o șmecherie ori o inginerie.
Când a ajuns șef la Casa Fotbalului, ba chiar înainte de scrutinul care l-a trimis pe Gică Popescu „la facultate”, pe 5 martie 2014, tânărul manager moralist și erudit expunea motivele pentru care două mandate „sunt suficiente”.
Și că va limita, în viitoarea Adunare Generală, posibilitatea ca un președinte să stea mai mult de 8 ani. Între timp, euforia alegerii sale l-a făcut să se răzgândească și să propună trei mandate.
Acum s-a ajuns la patru mandate, iar întâlnirile formale cu oamenii de fotbal se transformă în situații de analiză pentru introducerea unui paragraf special în statutul FRF.
Ceea ce părea dizgrațios în mandatul Mircea Sandu, niște întâlniri cu voie bună care acum se numesc pompos „brainstorming”, lacheii din ograda intelectualului caută soluții. Și se vor găsi, fără îndoială, dacă nu chiar s-au găsit.
Dar probabil că Răzvan Burleanu e lovit de sindromul Ceferin, șeful UEFA, care și el vrea să-și extindă mandatele. După 2027 ar fi ilegal și se pare că Burleanu a apăsat pe pedala accelerației în privința moralității acestei decizii. Și acum ce facem, domnule?
UEFA, FIFA și FRF umblă după bani și mandate sau invers. Fotbalul a rămas al opiniei publice și a fotbaliștilor. Ultimii trebuie să joace până la epuizare, eventual până mor, iar publicul trebuie să producă audiență.
Aș fi vrut să se discute la Sibiu, la întâlnirea cu yesmenii prezenți din teritoriu, despre asigurările medicale care nu există la fotbaliști care joacă din trei în trei zile, despre soluțiile ca multe echipe să nu intre în colaps în timpul competiției, despre safeguarding, despre impactul pariurilor în rândul fotbaliștilor și, poate, despre respectarea legii.
Sunt convins că nu s-a atins niciun subiect din cele enumerate.
Principala problemă, extrem de presantă, a fost cum să îi punem „lipici” pe scaun lui Burleanu fără să se murdărească și, în același timp, ce etichetă să aibă șampania victoriei. Mai ales că la marea întâlnire vinul de dinainte a îndeplinit, concomitent, cinci situații, vorba marelui scriitor Eugen Barbu: alb, sec, rece, mult și gratis!
Președintelui etern al fotbalului românesc, ca pe vremuri, un singur gând în două cuvinte: Noroc și sănătate!