Barcelona, mes que un club
Cea mai bună echipă de club a tuturor timpurilor, poate, cea în varianta Guardiola, e și cea mai hoață. În mai multe variante. De câteva zile, în Spania a invadat paginile marilor ziare de sport cazul Negreira. Și “Marca” și “AS”, mai puțin “El Mundo Deportivo”, mai apropiat de catalani, insistă pe faptul că fostul vicepreședinte al Colegiului Central al Arbitrilor, acest Negreira a primit milioane de euro, timp de vreo 15 ani, pentru a se asigura că Barca e arbitrată favorabil în La Liga și în Copa del Rey. În peluză, s-ar spune că a furat de a rupt. Acum, se dovedește că așa a și făcut, dar că totul s-a prescris, rien ne va plus!
Barcelona, mes que un club
Mișcările generate de traseele perfecte ale interpreților de tiki-taka, jocul acela superb, cu riscuri asumate, era, în fapt, dublat întotdeauna de o plasă de siguranță țesută, contra cost, de rețeaua arbitrilor dirijați de Negreira. Linia de mijloc care imagina unghiuri și pase, tripleta care paraliza orice reacție a adversarilor, Busquets-Xavi-Iniesta, pentru a-l lăsa să picteze apoi pe “el mejor del Mundo”, Messi, nu avea să se teamă, tocmai ce am aflat, vreun moment, că o surpriză, cine știe, un șut neprevăzut, ar putea ciobi tabloul artei dusă la perfecțiune și, iată, dincolo de ea. Barca fura, dar și juca! Fura pe ascuns, mituia cum trebuie, dar juca la vedere.
Acum, se pune doar problema ca marele club să fie desființat. Pur și simplu. La Bilbao, pe San Mames, în fața unui public mai degrabă solidar cu condiția catalanilor, surpriză! Oamenii au strigat “Fuera!” și au aruncat în teren cu fluturași pe care au scris “Mafia” și au desenat semnul dolarului. Miercuri, 15 martie, un titlu din cotidianul “AS” sună astfel, nu cred că mai e necesară vreo traducere: “salen a la luz los informes arbitrales de Negreira por los que el Barcelona pago 7,3 miliones…”. Ies la lumină, da! Senor Negreira nu asigura doar liniștea celei mai bune și estetice echipe din lume, dar umbla și la “indirecte”, avea grijă și ca alții să se împiedice. Madridul nu era nici el departe, din păcate. Cele mai mari forțe nu doar ale Spaniei, ci și ale Europei, sportiv, financiar și ca vectori de popularitate, aflăm acum că erau, sunt, de fapt ca, pe vremuri, Victoria și Flacăra Moreni! Doar că pe bani, la ale noastre era pe ordin de unitate.
Arriba! E posibil așa ceva!? Juan Tebas, președintele Ligii spaniole, spune că “da, acesta e cel mai rău moment al fotbalului spaniol, cea mai urâtă problemă. Barcelona a recunoscut că a făcut acele plăți, ceea ce nu e normal. Reputația ei este sub risc, ca și a competiției noastre. Mie îmi este rușine că nu avem o explicație convingătoare din partea Barcelonei.” 17 ani Barca a plătit pentru a avea arbitrii de partea sa, iar in anul 2003, prin vocea președintelui Sandro Rosell spunea că “trebuie să-i plătim, dacă vrem ca ei să ne respecte!” Se referea la arbitrii spanioli, spun procurorii care anchetează acum toată această afacere. Cazul Jose Maria Enriquez Negreira a devenit cel mai important caz de corupție din istoria fotbalului spaniol, iar consecințele pot fi devastatoare, se vorbește de retrogradarea uriașului club, și chiar de dizolvarea lui.
Ceea nu se va întâmpla, evidentemente! Dar ce se va întâmpla, totuși, claramente?
Nada. Nimic. Pentru că plățile, milioanele, milioanele, milioanele! Porque. Pentru că tiki taka imaginată de Pep și pusă în practică de “los Sergio, Xavi, Iniesta y Messi” e una și cazul Negreira e altceva. Iar dacă ai decartat atât de mult talent, e și păcat să nu.
Să nu. Să nu e mai puternic decât să da. Plus că, ne declară senor Rosell, “am plătit în legitimă apărare”! Asta se traduce cam așa, din catalană în castiliana nouă: “sunt toți împotriva noastră acum. Dar și ei au făcut”. Asta după ce s-a manifestat și Real Madrid, ultimul club din La Liga ca reacție la ce a plătit, timp de 17 ani, Barcelona. Așa am aflat, că și Madridul, spune fostul mare arbitru Iturralde Gonzalez, acum analist la Radio Cadena Ser, a întârziat în a lua o poziție pentru că și acolo arbitrii erau înghesuiți într-o cameră unde li s-a cerut: ”vrem să ne arbitrați ca pe Barca!”, ar fi zis don Florentino Perez. Invincibilii între ei.
Nu se va întâmpla nimic, însă. Deși Marca scrie că Barcelona, club înființat în 1899, ar putea dispărea, într-o noapte oarecare, vorba poetului, care însă nu la fotbal se referea.
Ci la o mare iubire. Barcelona este o astfel de iubire. Despre Madrid, ce să mai vorbim!
Real Madrid a dat și goluri din ofsaid în finală de Champions League, și a mers, a ieșit bine! Recordurile s-au strâns, cupele și ligile și ele. Sigur, nu doar pe greșeli, care fac parte din viață, ci și pe valoare. Doar că atunci când uriașa valoare, grandiosul brand, marile construcții estetice aveau probleme, pac 7,3 milioane. Timp de 17 ani, nu mult!
Ce e de făcut? Fiscul spaniol zice și el ceva, datoriile care l-au gonit pe Messi și l-au adus pe Lewandowski spun și ele ceva, mailurile controlate de procuratura spaniolă, de la care a pornit totul, mai adaugă altceva. În concluzie, spuse Al Pacino, în rolul vieții lui, uitându-se, din fotoliu, la respectivul care îi ceruse 25 la sută din câștig: nothing!
S-a prescris, a fost într-o altă viață. Asta de acum e bașca. Barca. Sau Farsa, cum îi spun spaniolii. Hoața, ar zice alții.