Farul, pe cont propriu. Rapid, pe muchie de cuțit

Liderul campionatului a învins și UTA, 2-0, jucând o repriză în inferioritate numerică și are, cred asta, șanse mari de a termina turul sezonului regulat în fața tuturor. Echipa concepută de Hagi peste vară va fi, poate, campioană de toamnă, cum se spunea pe vremuri, iar probabilitatea ca ea să termine ediția 2022-2023, inclusiv play-off-ul, campioană pur și simplu, este și ea destul de mare. Ca și în cazul Rapidului. Ca și în cazul tripletei tradiționale CFR-FCSB-Universitatea. Cu avantaj Farul, cu avantaj Rapid. Și  iată de ce.

Condițiile unei astfel de performanțe sunt aduse întotdeauna de jocul practicat, consecință a punerii în practică a unei filozofii câștigătoare, vorba cuiva celebru, care astfel a devenit și mai celebru. Hagi deține o astfel de filozofie, a probat asta de o infinitate de ori, iar Farul, în varianta toamnă-primăvară din perioada deja amintită, este expresia concepției originale a acestui mare antrenor. Da, Hagi e un foarte mare antrenor. Dublat de un jucător care a fost genial. Știam asta, dar merită amintit.

Marius Mitran scrie despre Farul și Rapid

Sigur, o filozofie care s-a dovedit a fi de real succes, măcar în ceea ce a adus în palmares în ultimii cinci ani, are și campioana la zi, CFR. Aici e necesară o paranteză imaginară, doar atât cât să lămurim că nu e deloc totuna maniera de joc cu eficiența acestuia. O filozofie în exprimarea din teren poate conține un grad mai mare de pragmatism, ca în cazul campioanei acestor ani. Asta nu înseamnă că punctele nu s-au strâns de către cei mai buni. Liga Campionilor cucerită de Interul lui Mourinho și Chivu, în 2010,  nu valorează mai puțin decât Ligile luate de Barcelona lui Guardiola și Messi, în 2009 și 2011. Pep le-a adus pe tapet cu flăcări de virtuozitate și imaginație, “Specialul” a câștigat, reușind să le stingă, e adevărat, cu un pic de arbitraj  și cu cenușă adusă tocmai din Islanda, de la vulcanul Eyjafjallajokull, dacă nu ați uitat cum e cu apărarea pe trei linii, dintre care linia întâi e de la Dumnezeu.

Să revenim însă la ai noștri. Spuneam că Farul e lider pentru că joacă după o partitură originală și eficientă, spectaculoasă și prudentă în același timp, ceea ce nu-i tocmai simplu de imaginat și, mai ales, de interpretat. Iarăși, meritul absolut e al lui Hagi. Echipa lui a pierdut un singur meci, în deplasare, cu Universitatea Craiova, meci în care a condus cu 3-1. Altfel, toate variantele, poate mai puțin cea a norocului, îi aparțin Farului.

Amintesc de șansă, sau, mai degrabă, în cazul ei, de neșansă, pentu că nici acel meci nu merita să ia toate punctele din cont Farului, nici egalurile cu Chindia și Hermannstadt, de la Ovidiu, nu au fost semnele unei echivalențe în exprimare ale celor 22 de jucători din teren. Dar, și așa, cu câte puncte are, Farul dovedește ceva ce nicio altă echipă nu are atâtea, în măsura în care Hagi chiar le deține atunci când desfășoară planul de joc: variante.

Multe variante. Farul poate alinia diferite formule de atac, de la un meci la altul, ba, și mai important, în același meci, de la un moment dat la altul. La fel stau lucrurile cu linia de mijloc și uneori, aici schema de personal e un pic redusă, și cu apărarea. Doar Aioani e punct fix, dar și acolo e tot o filozofie, în păstrarea lui pe teren indiferent de ce și cum.
Farul chiar e un club pe cont propriu și o echipă la fel. Totul e acolo în mâinile unei singure persoane, un lider înnăscut, care nu încetează să uimească prin construcția perpetuă pe care o face în fotbalul românesc.

Pe 4 Octombrie s-au împlinit 40 de ani de la întâiul său meci la Constanța, în tricoul Farului, desigur și fix 30 de ani de la primul gol marcat în Italia, cu Foggia, la Brescia. Borne. Amintiri. Serie A, cel mai puternic campionat din lume atunci. Real Madrid, de unde venea, Barcelona, către care se îndrepta. Borne. Meciuri. Experiențe.
Care se transformă în cărți, cărți care sunt teorii, concepție de joc și joacă.

Da, Farul îți lasă impresia că se joacă, că puștii aceștia al căror șir pare infinit, Sârbu, Grameni, Banu, Borza, Pitu, Louis Munteanu, plus Teodor Băluță, Nedelcu, Alibec, Larie, oameni crescuți de Farul, plus câți și mai câți, aflați fie în programul de resuscitare a resurselor, fie, pur și simplu, în cel de lansare, cu toții știu o lecție. De aceea repet și închei: Farul joacă și, mai cu seamă, joacă altceva. Pe scurt: o carte mare. Titlu și concept tehnic. Totul pe cont propriu, iar deținătorul contului e aplaudat de 40 de ani. E mult? E puțin?

Și acum, urmăritorii. De fapt, urmăritorul, pentru că tripleta ultimilor ani, CFR-FCSB-Universitatea va fi acolo, în cele din urmă, în timp ce Rapid este deja.
Rapid, Rapid, luptă dacă ne iubești! Se pare că în Giulești totul se petrece în mijlocul și, totodată, în jurul acestei pasiuni enorme. Spre deosebire de Farul, Rapid are un alt gen de public, un alt stadion (evident!), dar și o altă miză. În timp ce Farul joacă impecabil, pentru că nu are ce pierde, Rapid joacă încleștată din ce în ce mai puternic pe ideea că nu are voie să rateze nimic în anul Centenarului. Sigur, Săpunaru și toți ai lui ne spun, la fiecare meci, că obiectivul e play-off-ul, nu titlul, Cupa, nu titlul, orice, dar nu titlul, deși titlul rămâne pentru Giuleștina secvența obligatorie de lipit pe momentul celor 100 de ani. Rapid, campioană în iunie 2023 e mai mult decât un vis lângă Podul Grant.

E o speranță, da, dar greutatea susținerii ei este, foarte probabil, și o realitate. Da, se poate! Si, se puede! De aici, teama care apare uneori când ai impresia că Rapid nu intră pe un teren de fotbal, ci se așează pe o muchie de cuțit. Cu cât etapele trec, titlul e tot mai aproape-departe, vorba poetului, rapidist și el, desigur. Emoția e alta, și sunt sigur că Mutu, jucător de geniu și el, simte, de data asta ca antrenor, că spațiul are nevoie de timp. Se pot zugrăvi pe cerul Giuleștiului cei o sută de ani în doar șapte luni?

Cine are curajul să spună că nu?

Altfel, Rapid forțează prin experiența lui Săpunaru, mai ales a lui, apoi prin cea a celorlalți care au trăit multe la viața lor: Dragoș Grigore, Junior Morais, Albu, Kait, Dugandzic, Moldovan. O altă filozofie, una a clipei. O clipă de 100 de ani, ce-i drept! Rapid-Farul se va juca în ultima etapă. La națională, Hagi-Mutu e 35 la 35. Ambele echipe sunt centenare. Balanța e zodia în care suntem acum. Ce va fi mâine?