Nu am văzut, de 50 de ani de când mă uit la fotbal, o echipă de forța, influența și, deloc în ultimul rând, palmaresul celor de la CFR Cluj, care să schimbe atât de mult și atât de repede. O echipă, cu tot cu antrenor, dar care și-a păstrat o marcă bine înregistrată.
Ca să înțelegem ce s-a pierdut acolo și ce s-a câștigat, e bine să ne dumirim cum ne cheamă cu buletinul în mână. Vorba aceasta, din popor, nu ajută prea mult, dar tot e ceva. Cu o identitate esențial schimbată, CFR câștigă cu 2-0 și rămâne în datele clasice. Fără Scuffet, Burcă, Yuri, Kolinger, Boateng, Bordeianu, Maglica, Debeljuh, Braun și câți or mai fi fost, dar mai ales fără Dan Petrescu, fosta campioană e tot acolo.
Nu e aceeași, dar e tot aia. Un mare antrenor, Dan Petrescu, a încărcat atât de mult în ADN-ul clujenilor, forță și disciplină, dorință și rigoare, încât aproape că nu mai contează cu cine, contează doar ce și cum! Avem însă nevoie de repere care să ne fixeze identitatea? Avem. Pentru că, iată, abia intrat în joc, “după doar cinci antrenamente”, cum a spus Hagi, Grameni, 20 de ani, marchează golul victoriei Farului la Sibiu, iar Gică spune, perfect liniștit, “Dina e Bölöni”.
Și, foarte probabil, are dreptate. Nu pentru că nu ar mai fi nevoie ca Dina să treacă și proba timpului, e absolut obligatorie, ci pentru că fotbalul nostru trebuie ancorat în anumite repere, în niște forme conducătoare. El a avut un ADN, la rândul său, dar s-a pierdut. România l-a pierdut, Dinamo l-a pierdut, de pildă, odată cu rezultatele, din cauza rezultatelor. CFR, având un succes de dată mai recentă, iată, ține de el, în ciuda schimbărilor. Inteligent, re-venit, Mandorlini știe că nu trebuie să re-înceapă, e de ajuns să continue. Timpul e de partea clujenilor, așa cum nu mai e de partea altora.
Și atunci, ce face campioana actuală, care intră în aceeași cupolă a anilor recenți?
De fapt, Hagi, că Hagi e Farul, e totul. Hagi impune trasee pe gazon, dar și în istorie.
Hagi știe că avem nevoie, oricare dintre noi, de o matcă, de aceea încearcă să o identifice pentru fiecare. De la povestea cu statuile, “în douăzeci de ani nu vom mai fi nimic”, împotriva căreia el însuși s-a răzvrătit, până la “Dina e Bölöni”, Gică a construit.
Florin Tănase era Julian Draxler, Teodor Băluță e Gică Popescu, Grameni e Loți.
Nevoia de a compara o proiecție cu o valoare confirmată obligă proiecția la un altfel de statut, moral în primul rând, ba chiar și psihologic. Iar când ți-o spune Hagi, Zeul însuși, ești deja, ai devenit o nouă marcă înregistrată. Din acest moment, lumea poate începe cu tine!
Echipele au destinul lor, așa cum jucătorii îl au și ei. Și toată lumea are un model, un punct al plecării, care definește performanța, câtă este, câtă va veni. Ce se întâmplă însă cu echipele care nu și-au pierdut nimic din esența lor, de un secol încoace, precum Rapid, la care ajunge un mare talent, cum e Cârjan? Crescut, școlit la Academia Arsenal, debutează în meciul cu Sepsi în Superligă, și pasele lui, felul de a înțelege jocul, luciditatea colosală la doar 20 de ani, tot 20, îl fac să fie…cine?
Cine e Cârjan, dar, mai cu seamă, cine va fi? În cazul lui Grameni, Hagi aduce în joc profilul lui Bölöni, asemănarea cu marele mijlocaș de la ASA Târgu Mureș și Steaua. Grameni seamănă cu Bölöni, în ceea ce face pe teren. Dar Cârjan? “Nu e mai bun decât Adrian Ilie”, spune Sorin Cârțu, iar comparația, chiar și așa, într-o negație, e uriașă.
Nu e mai bun decât Adrian Ilie la 20 de ani poate să însemne, aproape implacabil, că va fi ca Adrian Ilie într-o zi. Iar Adrian Ilie a fost cel mai mare talent al României de după Hagi. E puțin? Cine sunt ceilalți tineri care au în genă geniul, dacă permiteți forma de exprimare? Atanas Trică-Balaci, cu care Eugen Neagoe începe titular la Universitatea Craiova, are inclusă în destin marca înregistrată a performanței. În destin și în certificatul de naștere.
Depinde doar de el ca talentul, pe care în mod evident îl are, să confirme ascendența. Rareș Pop, mijlocașul ofensiv de la UTA, abia a făcut 18 ani și marchează fabulos, pasează minunat și desenează perfect. Și UTA are ADN rar, de campioană, dar el a rămas într-o peluză explozivă și excepțională, și de foarte mulți ani nu a mai trecut spre teren. Rareș Pop are însă pasul ușor al marilor fotbaliști. Va fi peste Mutu?
E noul Hagi, ca să închidem cercul? Sau chiar el e Adrian Ilie? Cine știe, cine știe… O lume care încă mai are amintiri, dar nu mai vrea să trăiască din ele. E ceva și asta.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER