Decizia UEFA de a le permite fanilor maghiari să se prezinte la meciurile echipei lor naționale cu steaguri, eșarfe, pânze, pe care să afișeze harta „istorică a Ungariei mari”, e deja dovedită drept o farsă. Cu precizarea unor anumite detalii care sunt la fel de hilare ca și ideea însăși, Federația Maghiară de Fotbal a oferit un comunicat explicativ a ceva ce nu poate fi, totuși, explicat.
„Acceptând argumentele Federației Maghiare, cele două organizații au concluzionat că doar culorile hărții istorice a Ungariei și ale drapelului arpadian nu constituie comportament rasist, dar asta nu se aplică și pentru simbolurile și inscripțiile suplimentare plasate pe drapel, cum nu se aplică nici pentru scandările fanilor”.
O încercare stupidă de a agita lumea, are, iată, și un set de reguli de întrebuințare, semn că ne aflăm într-un film prost. Acesta e primul pasaj al comunicatului FMF, unde cea de a doua organizație ar fi fost UEFA însăși. E esențial să notăm asta, implicarea fără corespondent în realitate a forului continental, care chiar nu putea aproba un astfel de șoc imagistic și politic. Și apoi să încercăm să pricepem ceva, stăpânind-ne emoțiile, căutând o urmă de logică ori un sens, ceva. Ceva în mintea celor care s-au gândit că ar putea ține scenariul acesta.
Înțelegem însă, nici nu e foarte greu, că tot ceea ce rămâne, la finalul zilei, totuși, e o farsă. O minciună, în mod bizar aruncată pe piață aici, dar, mai ales, acum. De neexplicat, de necrezut, de neimaginat ieri, dar, iată, vai, posibil de pus pe tapet, azi. Deci, ce a gândit autorul? Ce susține el că l-ar fi întrebat UEFA, care nu l-a întrebat nimic, pentru că subiectul nu a existat, ca și dialogul dintre FMF și forul superior?
Că au existat “argumente” de partea maghiarilor și că UEFA nu le consideră “rasiste”. Evident însă că nu alegerea culorilor șochează și evident că ele nu sunt “comportamente rasiste”, la fel de evident ca ideea că așa zisa pomenire a “hărții istorice a Ungariei” conține în ea și șocul și uriașa contrabalansare a poziției că politica nu are ce căuta în fotbal. Și încă ce poziție politică! E posibil așa ceva, ne întrebăm noi, și alături de noi, cu siguranță, și sârbii, slovenii, croații, ucrainienii, slovacii, cetățeni ai unei Europe care respiră altfel?
Oamenii ale căror țări au alte contururi ale granițelor, în realitate, decât cele pe care fanii maghiari le vor produse pe stadioane?
Retorica aici nu dă răspunsuri, din simplul motiv că nu există alternative. În cazul de față, verdictul e de neacceptat, deși “cele două organizații au concluzionat”. Ce, oameni buni, ce ați concluzionat, ce ați făcut, cum dracu’, să mă ierte Dumnezeu, v-ați gândit la așa ceva? Azi, în anul 2023, luna martie. Lăsăm la o parte minciuna, nu ambele organizații, ci doar una a trecut la concluzii. UEFA nu era parte, am aflat asta grație FRF.
Să citim însă mai departe, din comunicat, deși pare un lucru care nu poate duce la vreo înțelegere. Totuși, să o luăm prudent pe această muchie de cuțit, vorba lui Păunescu. „Ca rezultat al negocierilor, UEFA va permite ca drapelul, care simbolizează respectul față de Ungaria istorică, și solidaritatea cu fanii din străinătate, să fie adus pe stadioane, cu următoarele condiții: -ca acesta să afișeze harta Ungariei istorice, nu alte simboluri sau inscripții; -să cuprindă doar culorile roșu, alb și verde; -să nu încurce vizionarea netulburată a meciului de către fani;
Deci harta Ungariei istorice, nu alte inscripții. Adică, dom’le, să nu scrieți măscări, să nu înjurați de neam, să nu puneți poza nu știu cărui om, doar harta, asta vă dăm voie! Nu vreun simbol, doar harta, care nu e imbol. Dar ce e? Nu, nu alte culori, nu maro, maro deschis și bleu ciel ca morcovul. Nu, să nu vă prindem cu alte culori. A-oleu! Doar roșu, alb și verde, să vă intre și să vă iasă bine din cap. (De ce maghiarii ar vrea alte culori pe conturul ăla? Tocmai, că ei culorile lor le vor!)
Și, ultimul punct, dar nu cel din urmă, “să nu încurce vizionarea netulburată a meciului de către fani”! Aici e apogeul, abia aici. Luarea ca ostatică a UEFA, fără ca federația europeană să știe, să accepte sau să se implice, e una. Dar să produci atâta umor, e colosal! Aici era, așadar, problema, le spusese lor de la centru că să facă ce-or vrea cu harta, dar să nu le dea peste ochi oamenilor, să se vadă bine meciul din peluză!
Și acum, punct. Am dat prea multă importanță subiectului de pe-o stradă lungă îngustă de sub scara fără trepte! Din punctul nostru de vedere să le urăm la mulți ani cu sănătate dragilor noștri Sir Emerich Jenei și marelui Laszlo Bölöni, care s-au aniversat zilele acestea, și să auzim de la excepțional în sus, vorba comentatorului Tomulică! Hai că ne-ați distrat destul!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER