Ţara victimelor

Casa de avocatură care-l reprezintă pe Mario Iorgulescu s-a zborşit la justiţia şi la presa din România. Justiţia e vinovată că-l consideră pe Iorgulescu inculpat, pe când presa îşi permite să-i spună „fugar”. Cetăţenii de la Studio Legale Internazionale Falleti& P. le atrag atenţia celor în cauză că la mijloc e de fapt un uriaş viciu de percepţie. După ei, Mario Iorgulescu este „un băiat cu dizabilităţi, ale cărui drepturi sunt încălcate de justiţia din România”. De aici până la a face din Iorgulescu o victimă pasul este foarte mic. Sigur, dacă cel care a ucis este victimă, te poţi întreba ce statut are cel care a FOST ucis. Agresor? Parcă nu merge. Tot victimă? Nici asta. Ghinionist? Mai degrabă. Hai că nu-i greu. Dani Vicol, trimis pe lumea cealaltă de Iorgulescu în 2019, a avut parte de un ghinion fatal: acela de-a se afla cam în acelaşi loc cu un om care a făcut pur şi simplu o greşeală. Fiindcă Mario Iorgulescu asta spune în faţa reporterilor: „Oamenii mai şi greşesc”. Simplu, neangajant, acoperitor. „Victima a comis o greşeală”. Ce mândreţe de enunţ. Ai impresia că un persecutat politic a încercat să trimită o scrisoare din detenţie, nu că un ins drogat a lăsat un copil mic fără tată.

Editorial Radu Paraschivescu! Ţara victimelor

Povestea cu greşeala nu e singura declaraţie cinic-stranie din partea lui Mario Iorgulescu. Iată o alta – de fapt, un plonjon autobiografico-medical: „Am o leziune la lobul frontal, medicii spun că e de când eram copil, de când am căzut în cap. Nu mă simt bine deloc, am momente când o iau razna.” Aşa ceva merită, fără îndoială, preocupare şi compasiune. Numai că, dintr-un pliu al altui lob, răsar noi întrebări: Păi, şi cineva care are o leziune la lobul frontal primeşte un bolid cadou şi goneşte cu el pe drumuri? Cineva care o ia razna atât de grav poate să aibă permis de conducere? Cineva care a căzut în cap când era mic nu trebuie ţinut sub observaţie, spre a se constata ce mai face şi cum se mai simte lobul? Nu se poate şti. Se ştie, în schimb, altceva. Că „victima era şi ea drogată”. Cuvintele sunt ale celeilalte „victime”, ale „băiatului cu dizabilităţi”. Dincolo de paritatea condiţiei de victimă, mai atrage atenţia ceva: cuvintele „şi ea”, care înseamnă că Iorgulescu însuşi recunoaşte că-şi pompase în organism substanţe incompatibile cu postura de conducător auto. Se pare că Studio Legale Internazionale Faletti & P. n-a aflat amănuntul. Sau poate preferă să-l ignore şi să-şi organizeze apărarea în orizontului tupeului paralizant. Fiindcă reacţia oricărui om cu şi de bun-simţ în faţa acestei reacţii este consternarea care imobilizează.

„Victima” Iorgulescu îşi continuă însă recitalul şi adaugă, parcă pentru a spori indignarea: „Mi-aş dori să fiu condamnat cu suspendare şi să îmi fac pedeapsa în Italia”. Păcat că „victima” nu precizează unde anume: pe Costiera Amalfitana, pe malul Mării Ligurice, între lacurile din Lombardia, aproape de un străvechi orăşel toscan sau între colinele Romei. La rândul ei, condamnarea cu suspendare este cât se poate de justă, cu o condiţie: să i se suspende moartea lui Dani Vicol. În rest, batjocura în tandem Iorgulescu-Studio Legale Internazionale Faletti & P. nu e altceva decât un nou exemplu de cultură a sfidării. Mario Iorgulescu a mai fost scos din buclucuri de tatăl lui, care a găsit de cuviinţă că legea e pentru proşti. Pentru ca acum, ca orice om cu o leziune la lobul frontal, „victima” să aibă un cont de Facebook în care se distinge o maşină foarte scumpă, iar în faţa ei două ceasuri de lux.

„Agresorul e victimă, iar victima reală e pe altă lume”

Sunt deja mai bine de trei ani de la accidentul care a trimis sub pământ un tânăr de vârsta „victimei” Iorgulescu şi lucrurile sunt în statu quo. Tupeul galopant şi sindromul exceptatului circulă din nou braţ la braţ. Agresorul e victimă, iar victima reală e pe altă lume. România e, de ani buni, ţara victimelor. Şi ştiţi cine altcineva s-a mai declarat victimă, cu destui ani în urmă? Miron Cozma. A cui victimă s-a declarat? Asta-i bună, a mineriadelor, fireşte. Păcat că nu s-a adresat magicienilor de la Studio Legale Internazionale, care probabil că l-ar fi prezentat ca pe un martir, iar pe urmă i-ar fi bătut obrazul justiţiei române. Fără să aibă cunoştinţă de pădurile de cruci de la Străuleşti. Sau de tehnologia plantării de panseluţe cu bâta, târnăcopul şi alte unelte ale concordiei.