Toată lumea a jelit câteva zile rezultatul dintre Sepsi și FCSB. Fără excepție. De la suporteri, jurnaliști sau foști jucători. Dacă mai era ceva de înțeles, acum lucrurile sunt clare. Cine e FCSB? A cui e echipa asta? Ce rol are în Liga 1 sau ce ambiții împărtășește. Discuția e lungă. Și dă plapuma jos de pe patul unei cununii forțate.
De când a început să se numească FCSB, Gigi Becali n-a mai dat nicio importanță suporterilor. A fost primul semn că a scăpat de o povară uriașă. Povara numelui. Din Steaua, a devenit FCSB.
Azi, când a pierdut un nou campionat, i se cere socoteală. Și el răspunde răspicat și corect: „Nu vă înțeleg. E afacerea mea. E treaba mea ce fac. Dacă pierd sau câștig. Sunt banii mei și ai familiei mele. Nu dau socoteală nimănui”. Are dreptate când spune asta? Cel mai probabil, da! Pentru că și suporterii care s-au alăturat lui Becali la schisma cea mare trebuie să fie asumați. Din două perspective. O dată și l-au asumat pe Gigi Becali, apoi și-au asumat faptul că FCSB e Steaua.
„Am 63 de ani. Nu mai pot să mă lupt cu toată lumea. Nici nu mai vreau”. Cu alte cuvinte, Războinicul Luminii a cedat. Și vă întreb: îl înțelegeți sau vă simțiți trădați? El spune: „Eu vreau să câștig bani. Nu mă interesează trofee”. E de înțeles. Și aici are dreptate. Până la un punct. Pentru că n-ai cum, vreodată, să forțezi pe cineva să-și treacă la comun averea. Fie ea și jucăria FCSB.
Dar voi, cei care v-ați hotărît să-i iubiți echipa, cu ce rămâneți din toată povestea asta? Poate că v-ar fi mulțumit chiar și un gest simbolic care să certifice apartenența voastră la culori. N-a venit. Să spună că poartă vina pentru ce se întâmplă în ultimii ani, v-ar fi liniștit?. Nici măcar asta n-a făcut. Și ca patron, ca unul care-și folosește propriii bani, nu e obligat s-o spună. Chiar a evitat un răspuns în sensul asta, trăgând astfel o linie clară între voi, simpatizanții, și el, proprietarul. E un fel de iubire platonică pe care o oferă. O prăjitură din care gustă numai el. Voi o savurați doar din priviri.
Dar până la urmă, dacă vrei să-ți asumi niște lucruri, o faci doar dacă ai puțină empatie și te gândești și la ceilalți. La cei care suferă și pe care-i doare sufletul pentru un vis neîmplinit. La FCSB a rămas însă insatisfacția că peste cele zece milioane de euro, patronul nu mai poate pune încă zece. Nu despre asta e vorba în totalitate la fotbal.
Atunci când avea un partid, încerca să vă îmbrobodească. Atunci erați armata lui. N-ați uitat! Se ridica pe mașină vă spunea: „Asta e pofta ce-am poftit eu. Suporterii Stelei sunt Partidul Noua Generație. Și suntem mulți”. Atunci vă cerea favoruri, azi nici măcar nu existați.
Dar cel mai trist e că n-ați avut niciodată curaj să-l înfruntați. Să-i spuneți că greșește. Bineînțeles, doar dacă ați fi considerat asta. O echipă de fotbal nu se poate conduce așa cum a făcut-o Gigi Becali în ultimii ani. Întrebarea se pune până când. Pentru că, pe lângă voi, mai sunt și jucătorii. Majoritatea vine cu etuziasm. Salarii și contracte negociate la sânge de patron.
Declarațiile la instalare sună pompos și lingușitor: „Îi multumesc lui nea Gigi că s-a gândit la mine. Sunt cu Steaua de mic. Voi da totul pentru FCSB. E un vis împlinit”. Așa sună declarațiile tuturor jucătorilor transferați de FCSB. Și după un timp, toți, fără excepție, ies bombănind la schimbările făcute de patron de acasă, din fotoliu, sau aruncă priviri neînțelegătoare spre echipa de eterni secunzi care stau pe banca FCSB de câțiva ani.
Foarte probabil, însă, lucrurile se vor schimba curând. Fotbaliștii doritori de FCSB se vor gândi de două ori înainte să ajungă acolo. Pentru că în corsetul în care sunt prinși cei de azi, n-au niciun viitor. E ca la pietrele prețioase. Le găsești, sunt ale tale, dar ca să iasă ceva valoros din ele ai nevoie de un bijutier bun. Nu pot crește pregătindu-se cu secunzii și apoi să dea socoteală unui Împărat supărat că nu strălucesc.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER