Povestea lui Radu Petrescu. Epilog Iordănescu

Viața arbitrului Radu Petrescu (38 de ani) bate filmul. În iulie 2017, după cîteva episoade cu dureri groaznice la cap, hotărăște să consulte un medic. Verdictul îi rupe sufletul și-i întrerupe brusc orizontul.

Avea atunci 34 ani. „Ești bărbat? Hai să fiu direct. Ai o tumoare cît o mandarină în creierul mic!” i-a spus neurologul. Ce credeți că l-a întrebat Petrescu? „Mai pot arbitra?”. Atunci, neurochirurgul a înțeles că va câștiga lupta, dar, pe loc, i-a spus: „Tu vrei să arbitrezi și eu îți zic că trebuia să te operez ieri. Cum vine asta?”.

Câți dintre noi rezistă la un asemnea șoc când, dintr-o dată, sub picioarele tale nu mai e Pământul, ci Abisul.

Când pasiunea e medicament

„M-am recuperat extrem de greu. Imediat după intervenție am făcut meningită. 40 de zile de imobilizare la pat. După 6 luni, medicii mi-au dat voie să fac cîteva genoflexiuni. După a zecea am crezut că leșin. Părea că am făcut 1000” a mărturisit după revenirea totală. Pentru că despre asta vorbim. Forța unui om de a se întoarce total la viața de dinainte. E fabulos cum pasiunea te poate însănătoși. Meciul dintre FCSB și CFR putea să fie unul dintre puținele ale acestui sezon, fluierate impecabil. La faza cu Deacsunt convins că n-a văzut. N-am niciun dubiu că n-ar fi dictat penalty. Petrescu a jucat ruleta rusească cu moartea. L-ar mai putea speria un penalty? O vorbă strâmbă a lui MM? Sau l-ar mai putea întrista cuvintele mici ale lui Andrei Cristea: „Mai bine mureai la operație” Când el chiar a învins moartea?

Petrescu merita delegarea

Sunt voci care spun că CCA a băgat la înaintare eșalonul doi de arbitri. Personal, nu cred. Adică Hațegan și Kovacs se pregătesc pentru Euro și ar trebui să o facă în alte campionate. În sensul că, mai degrabă, trebuie să-i ferim de scandalurile de la noi dacă vrem să-i avem în formă la Euro. Probabil că e o strategie, dar poate că lucrurile merită și o altă interpretare. De ce să nu considerăm că Petrescu merita jocul ăsta, pe care, de altfel, l-a dus foarte bine cu o sigură excepție. Deci Kovacs și Hațegan s-ar putea timora la vorbele grele din final de sezon ale combatanților în cazul în care ar fluiera ceva greșit. Pe Petrescu, operat pe creier, ce l-ar mai putea speria? Sau cum? D-asta spun că delegarea lui la cel mai important joc merită și o altă interpretare: CCA răspunde la munca, pasiunea și valoarea unui arbitru. Dar și la voința și profesionalismul unui om. Mai mult ca sigur, Hațegan și Kovacs vor mai fluiera jocuri în Liga 1 pînă la finalul sezonului.

Și cu VAR vor fi aceleași discuții

Vor fluiera, dar când vom avea, pînă la urmă, un meci în urma căruia să nu mai existe o discuții? Să comenteze orice fază care i se pare controversată face parte din fișa postului pentru fiecare microbist. Sau mai degrabă e un alibi într-un fotbal tot mai sărac? Dacă lucrurile vor evolua la fel, n-am niciun dubiu că VAR-ul, pentru noi, va fi apă de ploaie. Și atunci, pentru mulți, albul va fi negru și invers. Dar, cu siguranță, presiunea pusă pe arbitraj va scădea. Și cu ce rămânem? Rămânem cu ce joacă băieții care se vaită la televizor. De genul Tănase sau Petrea. Care strigă că au fost dezavantajați când lui CFR Cluj i-a fost refuzat un penalty clar ca lumina zilei. La alibiuri suntem campioni.

Judecata corectă a lui Edi Iordănescu

De exemplu, exercițiul lui Edi Iordănescu din repriza a doua ar putea fi luat ca reper. Ca punct de plecare. S-a observat că nu s-a mișcat de pe banca tehnică. Inteligentă mișcare. Dar forțată de arbitru. Primise un galben și Panin a reușit să-l calmeze. Ca să nu fie eliminat și să nu pună în pericol finalul de sezon, Edi nu s-a mai ridicat de pe bancă. A preferat să comunice cu jucătorii prin secund. Dacă era eliminat, următoarele două partide trebuia să stea în tribună. Doar la gol s-a ridicat și cu arătătorul spre cer a strigat: „Dumnezeu, băăăă! Dumnezeu!”. Păi, da! Dar nu există un Dumnezeu pentru el și unul pentru Radu Petrescu. A fost unul pentru amândoi!