Rapidiști, să nu uitați niciodată!

Să nu uitați niciodată că dragostea voastră pentru echipa asta a ținut flacăra vie în anii ăștia grei. Șase au trecut de când șinele de sub tren s-au rupt. În 2016 s-a declarat falimentul. În momentul ăla au pornit la drum patru entități care se pretindeau continuatoare ale Rapidului. Sustenabil a fost unul singur. Tot datorită vouă. Pentru că l-ați urmat. De ce l-ați urmat?

Să nu-l uitați în viața voastră pe Daniel Pancu. De ce să nu-l uitați? Dacă nu era Pancu, azi, Rapid nu mai exista. Să vă aduceți mereu aminte că Daniel a rămas la echipă când a fost mai greu. Cînd toți l-au făcut trădător că nu părăsește corabia. Când mari rapidiști puneau condiții să vină sau să rămână la echipă, Pancu a acceptat provocarea și a mers singur mai departe. Greșesc?

Să nu-l uitați niciodată pe Victor Angelescu. Până la urmă datorită lui proiectul a ajuns aici. O singură dată am stat de vorbă cu el față în față. Jumătate din discuție a fost legată de Rapid. Cealaltă jumătate despre o colaborare care n-avea legătură cu fotbalul. Îl cunoșteam din anul 2012. Mi s-a părut curajos și discret. „Ei sunt mai rapidiști ca mine. Mi-aș dori să pot să-i împac, dar e greu. Voi încerca. Un lucru e însă sigur. Rapid va merge mai departe indiferent de cine pleacă și cine vine. Îl doresc din suflet pe Daniel Niculae înapoi lângă noi. Doar el mi-a propus proiectul ăsta”. Asta mi-a spus. Era perioada în care Pancu rămasese alături de Rapid. Nico, orgolios, alesese să iasă din poveste.

Rapidiști, să nu uitați niciodată!

Să nu-l uitați niciodată pe Ion Chivu. Cel mai în vârstă dintre voi. A murit anul ăsta, anul promovării voastre, la 98 de ani. S-a născut o dată cu Rapid, în 1923.

Să nu uitați niciodată primăvara anului 2008. Atunci când o brichetă v-a blocat drumul spre titlu. Atunci când furtul la vedere era literă de lege în Liga 1. A fost pentru voi ca în anii de dinainte de 1989.

Să nu-i uitați pe inventatorii Rapidului modern. Familia Lucescu. George Copos și Dinu Gheorghe. Sunt legați ombilical de culoarea vișinie.

Să nu uitați niciodată cea mai frumoasă echipă a Giuleștiului. Campioana din 11 iunie 1967. Rică Răducanu, Marin Andrei, Dan Coe, Culae Lupescu, Ion Motroc, Ilie Greavu, Constantin Jamaischi, Constantin Buric, Nae Georgescu, Bebe Năsturescu, Teo Codreanu, Viorel Kraus, Puiu Ionescu, Nichi Dumitriu, Sandu Neagu.

Și să nu uitați niciodată stângul lui Nae Manea și nici carisma lui. Pașii ăia mărunți pe care-i făcea înainte să dea în minge cu stângul au trecut în nemurire. A fost ca Rapidul. Plin de speranță mereu, chiar dacă în fața lui era un zid pe care știa că nu-l va putea trece niciodată.

„E cu mult peste așteptările celor mai rapidiști dintre voi”

Și să nu uitați niciodată să iertați. Tot ce a fost urât, s-a dus. Să nu uitați să cântați. O faceți frumos. Duminică să lăsați în urmă urâtul. Aaaa și să nu uitați tobele. Să nu-l uitați pe Mincea, pe Geamgiu, pe Nicu Corsicanu. Ultimului i-a stat inima în piept de bucurie că rapidiștii lui l-au vizitat să-l colinde. A murit între voi. Să nu-i uitați pe toți ai voștri rapidiști care azi nu mai sunt, dar care și-ar fi dorit să vadă Rapidul în straie noi. Să nu uitați să cântați imnul vostru frumos și în memoria lor.

Să nu uitați să-l ajutați pe Daniel Niculae ca la împlinirea a 100 de ani de Rapid să vă poată face o echipă cu care să atacați campionatul. E ambițios și un mare iubitor al Giuleștiului. Ce a făcut el până acum de când s-a întors la echipă e cu mult peste așteptările celor mai rapidiști dintre voi.